Aceleasi povesti, doar numele victimelor difera uneori. Este ora la care sotia ma cheama la masa de pranz.
Tocmai cand ii complimentam gustul divin al ciorbei de fasole cu afumatura, atentia ne-a fost atrasa de o stire din domeniul financiar bancar: doi barbati cu cagule pe fata au patruns in sediul nu stiu carei banci si, sub amenintarea pistolului, au fortat angajatele sa le dea banii din seif, cateva miliarde bune. Politia ii cauta de nu mai poate. Sper sa-i gaseasca pe nenorociti, zic eu, molfaind un cartilagiu din ciorba. Eu sper sa nu-i gaseasca, zice ea, domnita mea.
Cum naiba sa afirmi asa ceva? Am impresia ca voi, femeile, aveti o mare admiratie fata de raufacatori. La care ea imi raspunde ca da, avem, pentru ca astia sunt barbati adevarati. Cei care-si risca libertatea si chiar viata pentru familiile lor. Sunt sigura, zice ea, ca un astfel de om are tot timpul initiativa si acasa, ca da cu aspiratorul, ca tunde iarba din curte si, de ce nu, ca spala si vasele. Pe cand tu, adica eu, tu nu faci niciodata asa ceva decat daca te imping de la spate.
Uite, draga, iti promit ca maine dau cu aspiratorul. Degeaba, zice ea, am dat deja. Dar daca vrei sa-mi demonstrezi ca esti barbat, fa si tu o fapta curajoasa. Uite, pune-ti o cagula si jefuieste magazinul de la colt. Justitiarul din mine a sarit ca ars. Cum sa fac asa ceva? Eu am principii morale! Stiu ca ai, zice ea, dar gandeste-te ca tocmai ele nu te lasa sa fii altceva decat un „baiat bun, la casa lui“, nicidecum un barbat in toata puterea cuvantului.
Femeile astea au un stil aparte de a te determina sa faci cum vor ele.
M-am simtit efectiv ca o balega de bou. Bine, ii zic, ma duc sa sparg afurisitul de magazin, dar nu am cagula.
Dupa doua zile am primit de la bunica un colet special. Imi impletise o cagula din lana. Si, ca sa-mi arate ce veleitati de impletitoare are, mi-a umplut-o cu flori rosii si galbene, intr-o frumoasa tehnica doi pe fata, doi pe dos.
Eram cel mai politicos spargator de magazine. Coboram scarile blocului dand saru’ mana tuturor vecinelor, care ma complimentau pentru modelul floral de exceptie. Ba chiar, doamna Enea de la doi a insistat sa vina cu un caiet, sa si-l noteze pentru un viitor ilic.
M-am pus la rand, neconsiderand ca daca ai cagula e musai sa fii si nesimtit. Doamna vanzatoare m-a privit cu aceeasi admiratie tipic feminina. Uite, dom’le, un barbat adevarat! Si ce cagula frumoasa! Cu ce va servesc? Atunci am realizat ca uitasem lista. Numai putin, sa sun acasa.
Am luat un litru de bors, trei absorbante si un cub de drojdie. Vanzatoarea a insistat sa nu platesc. I-am multumit frumos.