– Fragment–
Era cea de-a treia dupa-amiaza petrecuta in camera la Ali. Stateam la masa cand el s-a ridicat dintr-odata si, aplecandu-se, m-a sarutat. Imediat mi-am sters buzele cu dosul palmei. M-a imitat, prefacandu-se ca-si sterge si el gura. Nu stiu ce-o fi gasit atat de amuzant, ca s-a hlizit o vreme.
— De ce razi?
— Pentru ca esti ca un copil… Hi-hi-hi !
— Doar te imit pe tine.
M-a luat usor in brate si m-a intins pe pat. „Hmm… Credeai ca o sa ma zbat.“ Stateam linistita ca o papusa, cu bratele frumos lasate pe langa corp si picioarele intinse. Cand s-a asezat langa mine, am crezut ca patul o sa crape. Mi-a pus mana pe sani, dar i-am dat-o usurel la o parte. Mi-era rusine. Mi-am amintit de scena petrecuta cu ceva timp in urma la bordelul din apropierea cartierului chinezesc. Atunci cand am fost tarata inauntru, proxeneta aceea grasa, patroana bordelului, mi-a examinat trupul si a busit-o rasul cand mi-a vazut sanii foarte mici. Nu mai conta, acum stiam ce voia Ali. Si-a dat jos tricoul si a incercat sa-mi desfaca cureaua de la pantaloni. I-am pus mana pe piept si mi-am desfacut singura cureaua, apoi mi-am dat jos pantalonii. Si-a scos si el pantalonii. Am stat calma atunci cand mi-a dat chilotii jos. Eram goala pusca si ma uitam la el: pieptul, bratele, picioarele, de fapt aproape intregul corp era acoperit de un par negricios. „Oare daca mananci carne de oaie iti creste parul atat de mult?“, mi-a trecut prin minte. Cand s-a impins in mine si m-a patruns, m-a durut atat de tare, ca am simtit ca parul mi se zbarleste de groaza; am crezut ca o sa-mi pierd mintile. O clipa, deasupra patului am vazut niste siluete aliniate: erau acolo o femeie maritata si doua fetite cu hijab alb si un barbat in varsta cu barba si haine lungi.
La sfarsit de saptamana, m-am dus cu Ali la bunicul Abdul. De fapt, eu am fost cea care i-am propus lui Ali vizita. La inceput, a fost nehotarat. Mi-a ascultat explicatiile cu capul plecat si cu buzele tuguiate, dar dupa ce a reflectat putin a dat din cap in semn ca e de acord.
— Ali, noi amandoi suntem diferiti de occidentali, i-am spus. Nu stiu obiceiurile voastre, dar la noi femeia se culca numai cu barbatul cu care se va marita. Am hotarat, deci, ca de-acum incolo sa-ti fiu sotie.
Mai tarziu aveam sa aflu lucruri ingrozitoare: in tara de origine a lui Ali, o fata care se daruieste fara binecuvantarea parintilor ar putea fi batuta pana moare de tatal sau de fratele ei mai mare, si nimeni nu-i invinovateste pe acestia de nimic. Amandoi eram putin ingrijorati cand am intrat in camera bunicului Abdul. In loc sa ne intrebe ce s-a intamplat, bunicul se uita la noi sever. Mi-a luat ceva timp pana mi-am dat seama ca astepta sa vorbim. Asa ca mi-am dus o mana la spate si l-am piscat pe Ali de fund.
— Ai! a tipat el si s-a uitat la mine. Aaa… eu… as vrea sa ma insor cu Bari.
Imi venea sa-i strig: „Ce tampit!… Cum sa spui asta asa, dintr-odata?“. Dar n-am zis nimic, doar m-am uitat urat la el cand privirile ni s-au intalnit.
— Bari, tu vrei la fel?
N-am indraznit sa ingaim nici un cuvant. Am incuviintat cu capul plecat. Bunicul se uita la noi pe deasupra ochelarilor.
— Tu, vino si sezi aici! mi-a poruncit el. Ali, tu iesi un pic!
— Si unde sa ma duc?
— De unde sa stiu eu?! Du-te la barul de jos si ia-ti o bere, treaba ta… In orice caz, sa te intorci cam intr-o ora.
Ali a iesit cu un aer speriat si am ramas doar eu cu bunicul. M-am indreptat spre bancuta lunga din fata canapelei pe care sedea bunicul si m-am asezat incetisor si cu grija pe un coltisor.
— Cati ani ai acum?
— Am implinit optsprezece.
— O varsta atat de frageda… Dar, cand eram eu tanar, fetele si baietii se casatoreau si mai devreme. Stii ca noi suntem musulmani si credem in Allah. Un musulman trebuie sa se insoare cu o musulmana, dar in ziua de azi nu este neaparat obligatoriu. Tie chiar iti place de Ali al nostru ?
Nu mi-am putut opri rasul.
— Ali da impresia ca e tare prost, serios. Dar e-un copil in trup de urias.
— Asta inseamna ca iti place. Daca va placeti, eu n-am de gand sa ma opun. Sa se adune un pic si sa munceasca chibzuit, sa castige bani si sa traiasca asa cum traieste un musulman adevarat e tot ce astept de la el in tara asta straina.
Bunicul Abdul m-a intrebat unde o sa locuim eu si Ali. Fara nici o ezitare, i-am raspuns ca mi-ar placea sa plecam din camera din Shepherd’s Bush, unde Ali traia singur, ca sa locuim cu totii in casa bunicului: aici aveam doua camere si o sufragerie si nu era nevoie sa cumparam nici mobila. Ma gandeam mai ales ca voi fi in siguranta daca voi sta aproape de bunicul Abdul.
— Hm, nu crezi ca pe Ali l-ar deranja sa locuim cu totii? Ia stai asa! Curand se elibereaza camera de vizavi de unde stateai cu Runa… Ce-ar fi sa va mutati acolo?
Bunicul primise intr-adevar un telefon de la femeia din Nigeria. I-a spus ca se va muta in alta parte pentru ca sotul ei fusese expulzat si
urma sa se intoarca in tara natala.
— Cred ca nu va fi nevoie sa tinem toate obiceiurile de nunta din Pakistan. Dar ar fi bine sa organizam aici mayun si mehndi, sa-i chemam pe prietenii tai si pe-ai lui Ali ca sa-i anuntam ca va casatoriti. Iar nunta ar trebui facuta la Leeds, in casa parintilor lui Ali, cu invitati dintre rude si vecini.
Apoi bunicul Abdul mi-a vorbit despre familia sa:
— Tata a fost pastor si-avea si o bucata de pamant. Familia noastra a trait din generatie in generatie intr-un sat de langa Kargil, in regiunea Jammu-Kashmir. Dupa ce tata a fost executat, restul familiei s-a mutat in Srinagar.
N-am reusit sa inteleg nici macar pe jumatate ce inseamna invatatura islamica chiar dupa ce trecusera cativa ani de cand faceam parte din familia lor. Asa cum n-am putut pricepe prea multe nici despre ce se intamplase cu tara in care traiau rudele lui Ali. Pe cand eram in satul meu natal, auzisem ca stilul de viata si mentalitatea in Sud erau diferite de cele din Nord, ca cele doua se intelegeau ca soarecele cu pisica. Batranii spuneau ca totul era din vina nasurilor mari, adica a americanilor. Si batranii din familia lui Ali dadeau vina pe nenorocitii de englezi. Fusesera divizati intre islamism si hinduism, despartiti intre Pakistan si India, si rivalitatea asta urca pana departe in timp. Iar in Jammu-Kashmir, apartinand acum de India, si in prezent mai erau prinsi si omorati oameni fara vreo vina.
AUTORUL
Hwang Sok-yong s-a nascut in 1943, in Manciuria aflata sub ocupatie japoneza. Studiaza filosofia si, dupa o scurta perioada de detentie din motive politice, munceste intr-o fabrica de tigari, apoi pe santier. Participa la Razboiul din Vietnam, unde este responsabil de stergerea dovezilor masacrarii civililor. Aceasta experienta sta la baza nuvelei Pagoda (1970), care-l orienteaza catre o cariera literara. Scrie alte proze scurte si romane; din pricina unora va fi din nou inchis. In 1993 este condamnat la 7 ani de inchisoare in urma unei calatorii ilegale in Coreea de Nord, unde promovase schimburile intre artistii din cele doua tari. A obtinut mai multe premii pentru literatura in Coreea si a fost nominalizat la Prix Fémina étranger. Romanele si prozele sale scurte au fost publicate in Coreea de Sud si de Nord, Japonia, China, Germania, SUA si Franta.
CARTEA
Legenda coreeana a printesei Bari istoriseste cum cea de-a saptea fiica a unui rege este abandonata de parinti, dornici sa aiba si un fiu. Cand insa regele si regina se imbolnavesc, ghicitorii le spun ca exista o singura cale de salvare: fiica lor parasita trebuie sa caute apa vietii la marginea lumii si sa le-o aduca. Pornind de la aceasta legenda, Hwang Sok-yong tese in romanul sau o poveste despre viata grea din Coreea de Nord a anilor ‘’90, despre cum oamenii pot deveni fiare, despre supravietuirea intr-o lume chinuita de conflict. Eroina – cea de-a saptea fata – primeste de la bunica ei, o femeie-saman, numele Bari. Bunica este cea care o pregateste pe micuta Bari pentru calea lunga pe care o va strabate, invatand-o cu ajutorul povestilor ca nimic nu e inutil, ca rabdarea reprezinta cheia supravietuirii. Si, desi copila nu intelege mare lucru, va descoperi in China, la Londra si pe unde o mai poarta pasii, aievea si in vis, intelepciunea de a da timpului timp.