Da, ati mai vazut. Mai recent si mai aproape decat va inchipuiti. Va aduc aminte de Tara cu un singur gras a lui Adelin Petrisor, romanul care s-a incapatanat sa faca o calatorie aproape imposibila, reusind dupa ani de asteptari sa mearga in Coreea de Nord ca ziarist. Aceeasi nebunie a documentarii la fata locului si a experientei traite, dar dusa inca mai departe, o are si francezul, insa la o alta scara. Dublata de obsesia de a expune lumii ororile sistemelor totalitare, „nebunia“ in discutie l-a impins pe Sylvain Tesson pana acolo unde se agata harta in cui, adica in nordul Siberiei. Si, odata ajuns aici, a pornit la pas spre Oceanul Indian.
Obsesia calatorului de cursa lunga
Sylvain Tesson nu este la prima isprava de genul acesta. A mai facut calatorii si a mai scris carti. Dar de data aceasta descoperim ceva mult mai profund. Totul a inceput prin anii ’80, cand, la 15 ani, s-a indragostit de o poveste despre libertate. Este vorba despre cartea unui polonez pe nume Rawicz, care descrie cum a evadat dintr-un lagar aflat la 300 de kilometri sub cercul polar si, ca sa fie sigur ca scapa de marea teroare rosie, a ajuns pana la Golful Bengal. Sunt 6.000 de kilometri pe care ziaristul si scriitorul i-a refacut intre mai 2003 si ianuarie 2004, cu sprijinul Societatii Exploratorilor Francezi si al Breslei Europene a Raidului.
Insa Tesson nu a ales calea turistului contemporan, ci si-a propus sa refaca acest mars catre libertate cu mijloace cinstite. Iar in opinia lui aceasta inseamna sa mergi pe jos, cu bicicleta sau, cel mult, calare. Si are onestitatea de a recunoaste ca, desi a plecat de acasa cu alte planuri, i s-a intamplat sa treaca o apa cu un vapor si o mlastina cu un blindat amfibie. Insa intentia lui a fost aceea de a incerca sa refaca pe cat se poate de fidel experienta evadatilor din gulag, exceptand – desigur – permanenta preocupare a acestora de a ramane nevazuti. Iar cele intamplate pe acest drum incredibil au fost adunate in Axa lupului. Din Siberia pana in India pe urmele evadatilor din gulag, o parte dintre acestea facand obiectul unui documentar si al unui reportaj publicat in „Le Figaro Magazine“.
Tesson stie ce face
Faptul ca Sylvain Tesson este genul de om care nu porneste la drum fara a avea temele bine facute devine evident din primele pagini. Iti lasa impresia ca stie tot, ca a citit tot si ca a incercat sa nu lase nimic la voia intamplarii. Asta insa doar pentru ca este perfect constient ca intamplarea va juca – fie ca ii place sau nu – un rol foarte important in curajoasa expeditie pe care s-a ambitionat sa o inceapa. Dar, dincolo de toate aspectele legate de calatorie in sine, mai are temele bine facute si din punct de vedere istoric si literar. Ne ofera cu pipeta detalii atent selectate despre lagarele de munca fortata din Siberia, despre Marea Revolutie din Octombrie si despre evadatii pe urmele carora a pornit. O face punctual, in functie de locurile in care ajunge si stie foarte bine cum sa procedeze pentru a nu deveni plictisitor. Este perfect constient ca prea putina lume mai are acum rabdarea de a citi despre nenorocirile savarsite de comunisti cu 70 de ani in urma, undeva la capatul lumii. Asa ca dozeaza inteligent, ofera trimiteri bibliografice bine alese, iar referintele culturale sunt de apreciat. Acestea, plus povestea de la care a plecat, cea a evadatilor, sunt juxtapuse propriei calatorii, din care n-au lipsit singuratatea, umorul nebun, intalnirile memorabile, momentele penibile, sperieturile serioase, problemele de sanatate si… o importanta cantitate de alcool, fara de care se pare ca nu prea poti traversa taigaua. Presarate printre acestea, referirile la epurari, surghiunuri si munca fortata nu devin doar digeste, ci fascinante de-a dreptul. Ele iti fac oricum pielea de gaina, dar citite intamplator chiar in saptamana in care Putin a anexat scurt o bucata din Ucraina, fiorii care te trec si temerea ca asemenea ipostaze ale degradarii umane se pot repeta oricand au, parca, alta consistenta.
Insa hai sa ne intoarcem la carte. Tonul lui Tesson nu este nici pe departe macabru, Axa lupului, a carei prima editie a aparut in 2004, nu profeteste nenorociri. Dimpotriva, publicata inainte de criza si in centrul unei Uniuni Europene aflata in plina expansiune, volumul insufla optimism si elogiaza cu o bucurie nemarginita capacitatea uriasa de a lupta pentru libertate si forta incredibila pe care ti-o poate oferi absenta acesteia, daca refuzi sa cedezi.
A fost sau n-a fost? Si, in final, chiar conteaza?
Cum spuneam, Sylvain Tesson este un tip onest si nu ascunde faptul ca povestea polonezului S?avomir Rawicz si a celor sase companioni ai sai a fost pusa sub semnul intrebarii. Vocile care sustin ca volumul in care acesta relateaza evadarea, A marche forcée (In mars fortat), e plin de inadvertente geografice si exagerari nu sunt putine si nici tocmai neautorizate. Iar Tesson nici macar nu incearca sa convinga pe cineva de autenticitatea povestii celei mai lungi calatorii spre libertate consemnate vreodata. O explica foarte bine in ultimele randuri ale epilogului: „Esential este sa intelegem ca evadatul politic este necesar Istoriei. El dovedeste ca nici un gard de sarma ghimpata nu este de netrecut, ca exista intotdeauna o crapatura in zid, ca nici un calau nu e sigur ca isi va regasi victima in zori, ca stalpul de executie ramane uneori nefolosit, ca nici o ideologie nu va reusi vreodata sa puna lacate imposibil de deschis si ca nici un buldog credincios acelei ideologii nu va fi in stare sa impiedice oamenii sa plece sa isi recastige Libertatea, painea aceasta a sufletului, la fel de necesara vietii ca si painea trupului“.
Am putea deduce din citatul de mai sus ca avem de a face cu o carte militanta. Bine, poate fi interpretata si asa. Dar e bine de identificat exact pentru ce militeaza si cat de elegant o face. Ceea ce vreau sa spun este ca nu trebuie in nici un caz confundata cu o peroratie anticomunista rostita cu spume la gura vreme de 224 de pagini. Este o carte atat de frumoasa, de bine scrisa si de plina de aventuri incat este pacat sa iti refuzi bucuria lecturii sale. Axa lupului este scrisa patimas, cu metoda si cu verva, cu tristete si cu acribie si, in final, cu speranta. Acuratetea stilului si simplitatea sa studiata, liniaritatea sa precum drumul dintre punctul A si punctul B ii garanteaza farmecul si fluenta. Iar daca nu v-a placut Calistrat Hogas la scoala, inseamna ca aveti un motiv in plus sa o cititi: mai dati o sansa cartii de calatorie, un gen mai mult decat generos, atunci cand este practicat de cine trebuie.
Filmul despre cartea de la baza cartii
Daca va suna cunoscuta povestea celor sapte evadati dintr-un lagar siberian despre care vorbeste Sylvain Tesson, inseamna ca ati vazut The Way Back. Este filmul pentru care Peter Weir, care a mai regizat, printre altele, Master and Commander (2003) si The Truman Show (1998), a primit in 2010 o nominalizare la Oscar. Pun pariu ca o sa va placa Dragos Bucur, care face un rol pe cinste alaturi de Colin Farrell. Si da, insa cu titlu de exceptie!, de data aceasta este in regula sa vedeti filmul inainte de a citi cartea. Cu partile lui bune si mai putin bune, caci capodopera nu este, va poate familiariza cu povestea care a stat la baza cartii lui Tesson, fara a-i rapi insa surpriza.
Sylvain Tesson, Axa lupului. Din Siberia pana in India pe urmele evadatilor din gulag, traducere din limba franceza de Sorina Danaila, colectia „Hexagon. Cartea de calatorie“, Editura Polirom, 2014
Galerie foto
