– Fragment –
Un cavou de familie e un loc foarte ciudat. O generatie dupa alta isi ingroapa acolo mortii, aranjati si catalogati in ordinea importantei, cu date si titluri.
La Gacina, in fundul parcului, in dosul unei perdele de brazi centenari, devorati de licheni care fac sa atarne de cracile lor uscate barbi de argint, o biserica se inalta deasupra unei cripte. In jurul ei au fost inmultiti puieti proaspeti, meniti sa o ascunda atunci cand batranii brazi vor muri. Scopul e sa o ascunda vederii locuitorilor casei, asa cum se face si cu rezervorul de apa, donjon lipsit de gratie, cu ograda de pasari si cu terenul de tenis, o chelie de asfalt cu gard de plasa. Un mausoleu aflat pe proprietatea de la tara a unei familii respectabile e un lucru folositor, dar nu placut.
Cand am sosit la Gacina, bunica mea a hotarat sa vizitez cavoul impreuna cu matusa Sofia, ca si cum ar fi vrut sa ma prezinte mortilor. (…)
O placa de marmura neagra acopera sicriul unde se usuca oasele aceleia careia ii seman: Mana Sergheievna, Trandafirul de la Sankt Petersburg. In noaptea eterna, fratele si sora nu mai sunt fata in fata, ca in cutia de sidef, ci intinsi unul peste altul.
—?El a murit cu mult inaintea ei, la douazeci si patru de ani, imi spune matusa, era foarte tanar… A fost o pierdere pentru Rusia, caci avea fara indoiala geniul unui mare poet. Pe vremea cand Alexandru a plecat in Franta cu ducele de Wellington, fratele si sora isi scriau, folosind numele de Aphéridon si Astarté, de care erau indragostiti, Dumnezeu stie de ce! Scrisori pline de pasiune amoroasa, am sa ti le citesc eu candva. A trebuit sa fie despartiti de teama unui scandal. Nici macar nu-si dadeau seama ca savarseau o crima, atat erau de indragostiti unul de altul. Nevinovata Lucretia de la Gacina a fost maritata cu sila. Dupa casatorie, a plecat in calatorie cu sotul ales de parintii ei si a ramas cinci ani la mosiile lui din Crimeea. N-a stiut ca fratele ei murise. Fusesera siliti sa jure ca n-aveau sa-si mai scrie; parintii, in scrisorile lor, vorbeau de Alexandru ca si cum ar fi trait. S-a descoperit mai tarziu cat a fost de folositoare aceasta inselatorie. Cand Maria Sergheievna a aflat de la un strain ca fratele ei nu mai era pe aceasta lume, a facut o criza de nebunie, prima din crizele periodice de care avea sa sufere toata viata. Boala nu i-a afectat nici frumusetea si nici inteligenta; crizele reveneau la intervale regulate. Facuse un copil mai inainte de-a se imbolnavi; a avut dupa aceea alti patru. Aceasta boala ciudata poarta numele de nebunie circulara. A fost un caz izolat in familia noastra, nu se cunosc altele. A murit foarte batrana, fara sa fie vindecata. Nu avusese decat saptesprezece ani cand s-a casatorit si douazeci si patru cand a aflat de moartea fratelui ei adorat.
Alexandru s-a omorat, cu arma de vanatoare legata de un copac, in locul numit Belvedere, sus pe delusorul de unde puteai vedea aparand si disparand la cotitura drumului, dincolo de podul de lemn, trasurile vizitatorilor care se apropiau si se indepartau de Gacina.
De pe colina aceea a vazut pierzandu-se in noapte caleasca care o ducea pe mireasa, luminata de facliile taranilor calari din alaiul de nunta. De atunci au sadit in acest loc un sir de brazi, iar ramurile lor grele ascund de-acum drumul pe care se indeparteaza fetele din familie, atunci cand pleaca cu sotii lor…