Oricum eram cu capsa pusa de-acasa, pentru ca ma trezisem sambata dimineata la ora sapte ca sa stau la usa unui geniu in ginecologie, un fel de Einstein al vaginelor din orasul nostru. Incercam sa-i spun lu’ Ralu ca, in mod normal, pe banii mei privati, nu m-as trezi la o asa zi si ora nici daca m-ar examina pentru a deveni ajutor de astronaut la NASA. Si daca ar fi trebuit sa-mi scot de urgenta un extraterestru reptilian care ma gadila pe sub furca pieptului, mi-as programa operatia mai pe la pranz, nu sambata, la sapte dimineata.
Cu Ralu n-aveam ce vorbi, ca mi-a aratat cu degetul sa fim discreti, sa vorbim in soapta sau mai bine deloc, sa nu ne facem de ras pe-acolo. Ce Dumnezeu sa fac? Holul, cum spuneam, era inghesuit rau, la etajul patru. Nu era nici macar un geam pe care sa ma uit afara. Doar lumina chioara a unui neon care palpaia zgomotos. Si, se vedea treaba, Einstein nu se trezize inca, desi el stabilise programarile atat de devreme.
N-aveam unde sa fug, unde sa ma feresc de conversatii nedorite decat daca ma ascundeam la baie. Iar trei mamici in asteptare vorbeau in gura mare, ca si cum ar fi fost singure la ele in sufragerie, ca si cum eu n-as fi existat.
Una s-a batut cu mana pe burta:
— Ne pregatim pentru prima sedinta foto. Vinerea viitoare. Aveti vreo idee mai speciala de recuzita?
— Noi ne-am fotografiat cu o lalea alba pe burtica. Lu’ bebelina mea o sa-i placa florile. Am simtit-o cum da cu piciorul in lalea.
— Eu m-am gandit mult ce sa ne punem pe burtica la sedinta foto. Botosei, o batistuta de matase, o pamblicuta? Pana la urma, la sugestia fotografului, am mers pe balonase?
— Balonase?!
— Balonase de sapun… A iesit o superbie de poza.
— Eu cred ca o sa folosesc o carioca si o sa scriu diverse mesaje pe burtica, gen „Babyloading…“ sau „I’m a kickin’ boy“. Am vazut asa ceva pe net.
A inceput sa ma doara burtica. Si capusorul. M-am dus la baie si m-am uitat indelung in oglinda. Vinisoare rosii imi napadisera albul ochilor.
Cand m-am intors, mai aparuse o viitoare mamica si un tatic. Taticul a asezat-o pe mamica si a taiat-o scurt la lift:
— Iubitel, dai un beep cand se
termina! Eu ma duc sa ma plimb
pe-afara.
Omul avea probabil experienta, stia saracu’ ce urmeaza.
— Esti la prima nastere?
— La prima.
— Si ce ai?
— Un carcel la muschiul stang de langa coloana, in dreptul taliei. Ma tine si ma doare surd si cand stau in pat… Si vomit mult, in culori dubioase…
— Eu ma refeream la ce copilas o sa ai: bebelina sau bebelica?!
— Nu stiu.
Juma de ora au vorbit cu glas tare numai despre greturi, voma si alte detalii intime ale sarcinii, pe care nu mi-as fi dorit sa le aud in veci. Imi venea sa-mi bag degetele in urechi. Totusi, ma intrebam, nu observa nimeni ca eu nu-s mamica?! E drept, am un pic de burtica, ceva mai mult par pe cap, dar nu se puteau dumiri macar dupa sosetele pe care le purtam in picioare?! O secunda, m-am gandit sa-mi suflec ostentativ blugii si sa urlu: „Uitati, am sosetele albastre!“, dar Ralu mi-a facut din nou un semn cu degetul. Sa fim discreti, sa nu ne facem de cacao pe-acolo.
Am coborat patru etaje cu liftul
si-am fumat o tigara in fata cladirii… A venit la mine o mamica cu o bebelina mucoasa in brate:
— Hai, frumosule, da si tu un ban lu’ aia mica, sa-ti ghiceasca mamaia!
I-am dat un ban lu’ mamaia ca sa ma lase in pace. Hai, fie si ca mi-a spus „frumosule“. Si pentru ca – iata nu e greu, m-am gandit – ea s-a prins ca-s barbat.
M-am intors la mamici. Erau si mai multe, vorbeau si mai tare, iar neonul parca palpaia si mai infricosator. Le ascultam vrand-nevrand dintr-un colt, cu fata la peretele pe care-l zgariam cu unghiile.
La un moment dat, a aparut din lift o femeie de vreo 60 de ani, cu batic legat sub barbie, imbracata in doliu. Le-a ascultat indelung, in tacere, in picioare, pe celelalte femei care vorbeau despre chinurile facerii, despre metode de slabit, despre cei mai buni doctori din oras, despre cioco cu alune sau simpla care, halita cu tona, cica face bebelinele si bebelicii intrauterini mai inteligenti etc., apoi le-a spus sec:
— Eu una am avut sapte copii. Pe cinci i-am nascut in caruta.
Apoi – trecusera vreo doua ore – a iesit din lift impasibil, plin de sine, fara sa-si ceara vreo scuza pentru intarziere, the special one, special delivery: Insusi Einstein.