Infatisarea si mimica lui Bruce Dern nu-ti permit sa-ti dai seama daca Woody e gata senilizat sau doar extraordinar de capos, poate putin din amandoua; ce e sigur e ca aceasta calatorie va avea loc si ca Woody va fi insotit de mult prea tolerantul fiu, David (Will Forte). Daca nu va dati in vant dupa filmele galagioase si superficiale care sunt de altfel in trend (gen American Hustle), ci preferati ceva asezat si modest, dar care sa va castige treptat si temeinic, filmul lui Alexander Payne e ce va trebuie. Totul respira banalitate Midwest, de la cum arata personajele si decorurile pana la imaginea in alb-negru a lui Phedon Papamichael, care nu da doar un aspect „arhetipal“ povestii (asa cum dorise Payne). „Asta-i America!“, exclama un cinefil pe site-ul cotidianului „The New York Times“, sub cronica foarte buna semnata de A.O. Scott. Fireste, americanii vad in acest film cu totul altceva decat noi.
Ce mai inseamna azi visul american?
Uitati-va la acest batran care da impresia ca e aburit sau chiar e aburit de iluzia unui milion de dolari si care porneste intr-o calatorie in sens invers (in Nebraska fiind si oraselul lui natal), sperand ca-si va pune intr-un fel sau altul conturile in ordine inainte de moarte. Odiseea ii readuce in drum prieteni vechi si rude pe care nu le-a mai vazut de-o viata, pe multe nici nu dorea sa le revada, dar pe masura ce filmul curge ti se pare tot mai neplauzibila varianta senilitatii. Debutul dementei e mai degraba scuza, capacul sub care eroul se ascunde pentru a-si putea satisface ultimele nebunii. Caci ce ar mai putea face cu un milion de dolari? Tot ce si-ar mai dori e un nou „truck“. Nebraska nu e doar filmul lui Woody, ci si al lui David, care are prilejul sa descopere lucruri deloc flatante despre tatal sau, dar care i-l vor umaniza in sfarsit, si filmul sotiei care a stat o viata langa Woody, si asa mai departe, inclusiv filmul unei intregi familii disfunctionale ca toate familiile.
Scenariul inteligent si elaborat pentru un debutant in cinema (Bob Nelson a facut pana acum televiziune) reuseste nu doar sa largeasca permanent albia povestii, dar si sa impace pana la urma contrariile. Umorul negru cu nostalgia in alb-negru, alura de berbec batran a lui Bruce Dern cu figura rotunda si rezonabila a lui Will Forte sau alura de berbec batran a lui Bruce Dern cu prestanta de veverita batrana a sotiei care, desi a stat loiala alaturi de un sot cu care n-a prea fost fericita, nu se poate abtine sa nu spuna ce gandeste. June Squibb a devenit, la 84 de ani, cea mai in varsta actrita nominalizata la Oscar, iar jumatate din nominalizare i se trage din antologica secventa din cimitir unde isi ridica fustele in fata crucii unui fost pretendent spunandu-i: „Na, uite ce-ai pierdut daca nu te-ai gandit decat la porumb!“. Acest gen de umor frontal cu care Kate abordeaza viata mai dezamorseaza din nostalgia sfarsitului si sentimentul in alb-negru ca, la finalul vietii, oricat de optimisti am fi, lucrurile nu vor sta decat tot in alb-negru. Singura sansa e sa nu ne gandim la porumb cat mai putem.
Nebraska, de Alexander Payne. Cu: Bruce Dern, Will Forte, June Squibb, Stacey Keach, Bob Odenkirk