La rol principal masculin au fost nominalizati si Adrian Titieni, si Gheorghe Ifrim, iar la rol secundar masculin juriul de nominalizari a retinut doi actori din La limita de jos a cerului, pe Sergiu Voloc si Igor Caras-Romanov. Tot aici l-a nominalizat pe Serban Pavlu pentru rolul din Cainele japonez, desi in Roxanne, Pavlu facea un rol (principal) mult mai bun pentru care n-a mai fost nominalizat. Caile jurizarii sunt intotdeauna de nepatruns pentru ca preferintele subiective ale fiecarui membru se supun la vot si se poate pierde la mustata. Bogdan Dumitrache n-a fost nominalizat nici pentru filmul lui Corneliu Porumboiu, Cand se lasa seara peste Bucuresti sau Metabolism. Nu-i mai sunt aliniate planetele sau ce s-a intamplat?…
Fara copil, Pozitia copilului a luat cam tot ce se putea lua, fiind premiat la categoria Cel mai bun film, precum si la: regie, scenariu, rol principal feminin, rol secundar feminin, rol secundar masculin, montaj, sunet, primind si Premiul Publicului pentru filmul romanesc cu cel mai mare box office in 2013 – 1.248.126 bilete vandute. (In 2012 filmul romanesc cu cel mai mare box office a fost Minte-ma frumos, de Iura Luncasu, cu 956.036 bilete vandute.)
„Am facut si noi un selfie cum am putut“
Oricat de bun ar fi Pozitia copilului, e pacat ca filmul lui Corneliu Porumboiu, care era mai original si mai indraznet, nu a stralucit la nici o categorie, nici macar la scenariu. (Din pacate, Lucian Pintilie a avut dreptate cand a spus ca Metabolism e „un film de cinemateca“.) La limita de jos a cerului, de Igor Cobileanski, a fost premiat pentru Cel mai bun film de debut si pentru imagine, Domnisoara Christina pentru coloana sonora, costume si machiaj & coafura, in vreme ce Domestic (de Adrian Sitaru) a fost recompensat pentru decoruri. La documentar era de asteptat sa castige Experimentul Bucuresti, realizat de jurnalistul britanic stabilit aici Tom Wilson. E un mod proaspat de a face documentar si unul cu totul nou de a pune in balanta Romania de dinainte cu Romania de dupa 1989. Oricum, sectiunea de documentar creste in valoare de la un an la altul, dovada ca acum s-a facut o sectiune speciala pentru documentarele de scurtmetraj (pana in 30 minute). Astfel a fost posibil ca aici sa castige filmul produs de UNATC, Vibratia, care e o revelatie tehnica similara lui Mecano (2001) de Cristian Nemescu, Daniel Serbanica si Florin Serban.
Nu ma intrebati cum a fost gala care a avut loc la Opera Nationala Romana in 24 martie. Mai avem de invatat chiar si de la ceremonia Oscarurilor, desi la noi nu a fost nici o surpriza in privinta premiilor. Acuma, galele in sine sunt toate destul de plicticoase, dar una e sa faci un selfie la Oscaruri, cu un ciorchine de vedete in spate, si alta pe scena la Premiile Gopo. Corneliu Porumboiu a vorbit despre cum se propaga lucrurile de la centru spre periferie in A fost sau n-a fost ?, deci… „am facut si nou un selfie cum am putu“. (Pentru cine, la fel ca mine inainte de Oscaruri, nu stie ce e aia selfie : e o fotografie pe care mi-o fac eu mie cu telefonul si o pun pe Twitter. Pentru ce e aia Twitter, uitati-va pe net…) Nu stiu, parca in acest an au fost mai dragute rochiile. Machiajul a fost oricum mai reusit. In schimb, in fiecare an prezentatorul masculin o da in bara, nereusind sa anime atmosfera si fiind pana la urma inabusit de ea. Acum a fost randul lui Radu Iacoban.
Un moment care s-a dorit deosebit a fost cel in care mai multi sefi de vechi sali de cinema din tara au urcat pe scena alaturi de Tudor Giurgiu („Sunt Viorel de la Cinema Unirea Botosani si iubesc filmul romanesc!“) pentru a lansa campania Salvati marele ecran!, organizata de Asociatia pentru Promovarea Filmului Romanesc si echipa Festivalului Transilvania. Pe salvatimareleecran.ro se afla o harta a Romaniei pe care toti cetatenii sunt invitati s-o anime cu propriile povesti si poze despre salile de cinema de dinainte de Revolutie. In 1990, a spus Tudor Giurgiu, Romania avea 450 de sali de cinema, din care azi mai sunt deschise vreo 30. In 78% din localitatile din Romania nu exista nici o sala de cinema si suntem singura tara europeana cu un cinema la 315.000 de locuitori. In campanie se implica si Centrul National al Cinematografiei, GAV si Uniunea Cineastilor, si se spera ca in doi ani sa existe deja o retea de cinci-sase sali modernizate. La gala a fost aratat si trailerul unui documentar care pare fain, Cinema, mon amour, de Alexandru Belc, si consacrat povestilor acestor vechi sali de cinema. Premiera lui va avea loc la TIFF.
Palmares Gopo 2014
Cel mai bun film: Pozitia copiluluiprodus de Parada Film
Regie: Calin Peter Netzer (Pozitia copilului)
Scenariu: Razvan Radulescu, Calin Peter Netzer (Pozitia copilului)
Actrita rol principal: Luminita Gheorghiu(Pozitia copilului)
Actor rol principal: Victor Rebengiuc(Cainele japonez)
Actrita rol secundar: Ilinca Goia (Pozitia copilului)
Actor rol secundar: Vlad Ivanov (Pozitia copilului)
Imagine: Oleg Mutu, R.S.C. (La limita de jos a cerului)
Montaj: Dana Bunescu (Pozitia copilului)
Sunet: Cristian Tarnovetchi, Dana Bunescu, Cristinel Sirli (Pozitia copilului)
Muzica originala : Jon Wygens (Domnisoara Christina)
Machiaj si coafura : Cristina Temelie, Nastasia Mateiu (Domnisoara Christina)
Costume: Maria Miu (Domnisoara Christina)
Decoruri: Cristian Niculescu (Domestic)
Cel mai bun film de debut: La limita de jos a cerului, de Igor Cobileanski
Premiul Tanara Speranta: Tudor Pandurupentru imaginea filmuluiBrigada neagra
Film documentar: Experimentul Bucuresti, de Tom Wilson
Scurtmetraj documentar: Vibratia, de Germain Kanda
Scurtmetraj fictiune: O umbra de nor, de Radu Jude
Cel mai bun film european: Amour, de Michael Haneke
Premiul Pro Cinema: Marian Crisan
Premiul Romanian Society of Cinematographers (R.S.C.): Radu Aldea
Premiul Publicului pentru filmul romanesc cu cele mai mari incasari in 2013: Pozitia copilului (117.809 spectatori si 1.248.126 de bilete vandute)
Trofeul Gopo pentru intreaga cariera: Radu Beligan
Premiul pentru intreaga activitate: Nicolae Margineanu