Aproape 50 de autori romani si francezi au fost prezenti la cea de-a 34-a editie a Salon du livre de la Paris, la standul organizat de ICR in perioada 21-24 martie. Programul romanesc a inclus 20 de mese rotunde, intalniri cu publicul si cu profesionisti ai cartii, editori, scriitori, traducatori, profesori universitari, jurnalisti romani si francezi, printre invitati aflandu-se George Arion, Sylvain Audet, Iulia Badea Guéritée, George Banu, Tudor Banus, Jean-Pierre Brach, Roxana Bauduin, Linda Maria Baros, Michel Carrassou, Al. Calinescu, Magda Carneci, Corina Ciocarlie, Cosmin Ciotlos, Florica Courriol, Benoit-Joseph Courvoisier, Augustin Cupsa, Mark Despot, Reginald Gaillard, Michel Gavaza, Dinu Flamand, Dominique Ilea, Anna Keszeg, Miron Kiropol, Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Adrian Mihalache, Vlad Moldovan, Bujor Nedelcovici, Radu Naum, Danielle Nees, Basarab Nicolescu, Luca Niculescu, Marily le Nir, Jean-François Pérés, Bruno Pinchard, Lakis Proguidis, Jacques Rancourt, Petre Raileanu, Paula Romanescu, Claudiu Soare, Dumitru Tepeneag, Nicolae Tzone, Cristian Robert Velescu, Olimpia Verger, Alain Vuillemin, Matei Visniec.
Privind de la inaltimea bannerului si a sloganului fara indoiala inspirat, se impun doua constatari : la aceasta editie au fost foarte putine traduceri noi din literatura romana, pe de o parte; in acelasi timp, dezbaterile propuse au adus teme inedite, unghiuri de abordare proaspete.
Anul trecut literatura romana a patruns destul de substantial, cu peste 20 de titluri noi, multe starnind cronici entuziaste in presa franceza. A fost cazul unor traduceri din Gabriela Adamesteanu, Radu Aldulescu, Stefan Bastovoi, Ana Blandiana, Lucian Boia, Norman Manea, Lucian Dan Teodorovici, Adina Rosetti, Razvan Radulescu, Varujan Vosganian. A fost in buna parte rodul exceptionalei oportunitati, construita de fosta echipa a ICR condusa de Horia-Roman Patapievici, ca Romania literelor sa fie in centrul atentiei la unul din cele mai prestigioase targuri din Europa; evident, Romania a avut cum sa dea corp acestei oportunitati si fiindca traducatorii aveau masiv, in sertare, carti deja traduse sau au stiut sa se plieze repede pe interesul (si comercial) al editorilor francezi si francofoni.
In 2014 doar doua aparitii editoriale inedite, ambele importante, au ilustrat interesul pentru literatura romana in traducere franceza, venit din partea a doua edituri, una elvetiena, alta belgiana : L’Age d’Homme a publicat exceptionalul roman al Martei Petreu, Acasa pe campia Armaghedonului (Chez nous, dans la plaine de l’Armaggedon), in traducerea Floricai Courriol, iar Genèse Editions a deschis calea romanului romanesc politist in spatiul de limba franceza, publicand Cible royale de George Arion, in talmacirea lui Sylvain Audet-Gainar. In ce masura „le coup de projecteur“ de anul trecut a reusit sa inscrie in durata interesul editorilor francezi fata de literatura romana?
Cand Romania nu mai e specifica…
I-am intrebat pe cativa traducatori daca au observat o mai mare disponibilitate din partea editorilor francezi fata de literatura romana, dupa ce Romania a fost anul trecut invitata de onoare. Marily Le Nir lucreaza intens la traducerea romanului Vietile paralele de Florina Ilis: „Am fost «polarizata» pe aceasta carte si marturisesc ca nu am mai facut demersuri pe la editori. Din pacate, cei care facusera promisiuni nu raspund“. Traducatoarea Florinei Ilis, a lui Dinu Pillat si a lui Varujan Vosganian asteapta ca editorii francezi sa se decida, in sfarsit: are promisiuni neonorate pentru publicarea lui Radu Tuculescu, pentru titlul Stalin cu sapa-nainte, iar la Gallimard a depus demult traducerea lui Ion Vartic, Cioran naiv si sentimental. Florica Courriol pare optimista, dar cu masura: „Editorii au aflat ca se scrie mult in tara lui Cioran, nu stiu insa daca vor continua sa fie interesati. Editorii care au publicat traducerile de anul trecut au sperat cu totii sa fie subventionati. Eu imi doream sa-i mai convingem si anul acesta. Mare mi-a fost mirarea sa primesc raspunsuri de genul: «ca editor francez as publica, dar pana acum nici un nume nu m-a convins!?»“, povesteste traducatoarea Martei Petreu. Philippe Loubière marturiseste ca nu face parte dintre colegii traducatori „agresivi“, nefiind in natura sa sa asalteze editorii: „Editura Zulma mi-a comandat traducerea romanului Teodosie cel mic de Razvan Radulescu. Dar nu e o noua deschidere, e continuarea aventurii de anul trecut dupa publicarea volumului Viata si faptele lui Ilie Cazane. Am mai facut doua incercari, pe langa alti editori, pentru moment fara rezultat“, precizeaza Philippe Loubière.
Traducatorul lui Razvan Radulescu e convins ca ceva totusi s-a schimbat. Gratie statutului de tara invitata de anul trecut si a calitatii scriitorilor descoperiti, Romania a inceput sa fie privita de editorii francezi sau de pe piata francofona de carte ca un potential partener… neutru. Ca orice alta zona literara care poate propune lucruri interesante sau nu. De aceea Romania ar trebui sa depaseasca reflexul de a se plasa intr-o optica a „specificitatii“. Asezata in normalitate, Romania ii poate interesa pe editorii francezi pentru ca ofera carti de literatura pe gustul lor si al pietei, nu pentru ca e vorba de Romania si specificul ei. Philippe Loubière pune de asemenea degetul pe o alta rana: „Programul de subventie a traducerilor e rigid, iar ICR impune engleza in completarea contractelor“. Prezent si activ la standul Romaniei de la Paris, Lilian Zamfiroiu, presedintele ICR, promite schimbari de fond in functionarea programului de subventionare a traducerilor: „Traducatorii mi-au semnalat o problema importanta si le-am promis ca, daca legea permite, o sa dam curs solicitarii lor, aceea de a face plata pentru lucrarile traduse direct lor, si nu editurilor care ii contracteaza“, a precizat Lilian Zamfiroiu. Veste buna, la inaltimea seducatorului slogan „Roumanie. Des livres a venir, l’avenir des livres“.
„Arhipelagul literar al Europei de Est merita sa fie cunoscut in Occident“
Interviu cu Marko Despot, directorul Editurii L’Age d’Homme
Tocmai ati publicat, in traducerea franceza a Floricai Courriol, romanul Acasa, pe campia Armagedonului. In ce mod cartea Martei Petreu v-a convins, v-a interpelat ca editor si literat?
Nu e o carte usoara, intr-adevar. Mai intai e o descoperire a traducatorului, care merita toate omagiile pentru ca m-a facut sa o citesc si la lectura mi-am dat seama ca e o minune. Am descoperit o regiune care mi-e intr-un fel apropiata, eu fiind de origine sarba. Cunosc un pic acest colt de lume, rural, unde traditiile au o pondere de neimaginat, care se intinde pe cate trei generatii. Acest univers matriarhal m-a cucerit.
Sunteti deci un cititor avizat. Dar publicul francez si francofon? Aveti incredere ca va gusta cum se cuvine acest roman taranesc si metafizic in acelasi timp?
Fiecare roman isi gaseste cititorul. Uneori e nevoie de timp. N-am mai publica nimic daca am merge doar pe tendinte de gusturi. Eu cred ca trebuie sa publici o carte buna si sa accepti riscul de a-i astepta publicul. L’Age d’Homme propune in special un catalog de autori slavi si acum incercam sa publicam, cum sa le spun, autorii… dunareni. Pentru a aduce o literatura si o gandire in Occident care din fericire incep sa fie cunoscute, dar nu sunt si suficient de recunoscute.
Exista un fir rosu in literatura de pe firul… fluviului ?
Evident e vorba de civilizatii si sensibilitati foarte diferite, civilizatii ale campiei, totusi, una apasatoare, strivitoare, dar foarte fertila. Vom continua sa publicam carti din literatura sarba, rusa, poloneza, ungureasca, romaneasca, incercam sa facem ca acest arhipelag al Europei de Est sa fie mai vizibil in Occident.
„Putem fi mult mai vizibili si mai apreciati. Obstacolele sunt propriile noastre neputinte sau prejudecati“
Interviu cu Radu Ciobotea, director adjunct al ICR Paris
Ce a adus nou Romania la Salon du livre 2014 si in ce zona a confirmat traditia participarii la acest targ?
Intr-adevar, a existat, in acest an, o relatie foarte intensa intre noutate si continuitate. As putea spune chiar ca unele deschideri spre… aproape non-literar pareau, la inceput, riscante. Este vorba, de exemplu, despre dezbaterea despre geopolitica Republicii Moldova in acest moment, cu participarea ambasadorului acestei tari la Paris, E.S. Oleg Serebrian, si a unor invitati de la Chisinau. Sau de lansarea unui roman politist (Cible Royale, de George Arion), intr-un cadru care, pana acum, nu lua in considerare acest gen. Sau de masa rotunda despre raportul dintre sport si literatura, pornind de la romanul Lolei Lafon despre Nadia Comaneci. Privit din aceasta perspectiva, s-ar putea spune ca Salonul a fost mai accentuat „jurnalistic“ decat pana acum. Am pus ghilimelele fiindca adeseori jurnalismul e vazut ca o scadere a valorii literare si nu ca o posibila componenta a acesteia. A fost vorba despre discutii profunde, coerente, mereu surprinzatoare, care au atras publicul. O alta noutate a fost deschiderea spre tinerii scriitori, sositi chiar in numar mare, cu sansa de a discuta, de a citi texte proprii si, mai ales, de a trai forfota si miracolul acestui tip de salon.
Vorbind despre continuitate si valoare, nu putem sa nu remarcam nivelul de excelenta al criticilor si scriitorilor prezenti, Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Alexandru Calinescu sau Corina Ciocarlie, al dezbaterilor comentate de scriitori celebri in Romania si Franta, precum Dumitru Tepeneag, Bujor Nedelcovici, Dinu Flamand, George Banu, Magda Carneci. Ce sa vorbim despre originalul moment Matei Visniec, unde cuvintele au devenit gesturi, iar actorii au intrupat idei, intr-un semi-absurd vesel care a facut standul Romaniei si mai multicolor, si mai dinamic.
Ati propus si moderat o dezbatere cu o tema particulara, „Esoterisme et sacralité aujourd’hui“, cu participarea lui Basarab Nicolescu, a lui Jean-Pierre Brach si Bruno Pinchard. Un subiect nu foarte la indemana marelui public, dar care s-a dovedit, in dezbateri, extrem de fertil. Care a fost mesajul unei astfel de dezbateri la standul Romaniei de la Paris?
Da, inca o experienta dificila, nu doar fiindca vorbim despre texte si teme mai… ascunse (tocmai acesta e sensul termenului), ci si fiindca exista, din start, o posibila non-comunicare intre public si intervenanti. De aceea, nu s-a vorbit despre scriitori, despre texte celebre in domeniu, ci despre locul nostru, al umanitatii de astazi, in univers. Despre sansa noastra de a ne depasi conditia cotidiana, implinindu-ne prin travaliu spiritual. S-a vorbit, de fapt, despre viata, despre moarte, despre stiinta si despre misterul existentei. Si iata, contrar temerilor mele, ca subiectele au „prins“, ca sala a reactionat, ca au aparut intrebari si opinii, iar dezbaterea s-a purtat pe un teren generos, care a starnit curiozitatea.
Ce idei v-au venit pentru editia de anul viitor? In ce fel Romania literelor si a mintii va deveni mai vizibila, va conta un pic mai mult in concertul metis de voci care se amesteca si uneori se pierd la Salonul Cartii de la Paris?
Salonul din acest an ne-a dovedit ca putem avea mai multe idei, ca putem extinde teritoriile cartii spre genuri noi, spre invitati noi, dar cu conditia sa nu pierdem nici o clipa contactul cu publicul. Sa gasim o mijlocire intre tendintele lecturii de astazi si marile teme, literare sau nu, pe care nu le putem ignora,?si apoi sa construim in jurul acestora un spectacol coerent, dinamic, atragator. Putem fi mult mai vizibili si mai apreciati. Si nu avem, ca obstacole majore, decat propriile noastre neputinte sau prejudecati.
Radu Ciobotea este jurnalist si publicist, autor al mai multor titluri despre relatia dintre reportaj si literatura. Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, din 2007 lucreaza in diplomatie, fiind consilier diplomatic la Ambasada Romaniei de la Paris, consul la Consulatul general al Romaniei la Balti, iar in prezent director adjunct al Institutului Cultural Roman din Paris.
Decupaj subiectiv. Salonul Cartii Paris 2014
– Marta Petreu suna dumnezeieste in franceza, ne raspaluieste sufletele impietrite cu stilul ei abraziv si muzical. Romanul i l-a tradus Florica Courriol, iar poezia Linda Maria Baros.
– Magda Carneci ne urca si ne coboara in Chaosmos, Basarab Nicolescu se aprinde si ne cearta splendid: omenirea a luat-o razna, urmele pe care le lasa prin consumism si tehnologie nu se vor sterge din arhivele geologice ale planetei pret de milioane de ani.
– George Arion vorbeste despre tensiunile istorice dintre romani si rusi, intr-un pasionant roman de spionaj, tradus impecabil de Sylvain Audet-Gainar. Tragica actualitate a acestei fictiuni: redesenarea granitelor Europei.
– Luca Niculescu ne pune pe ganduri: care e partea de fictiune din comentariul unui jurnalist sportiv? Roxana Maracineanu, prima campioana mondiala a Frantei (!) la natatie in 1998, crede ca ceea ce reusesc jurnalistii sportivi de talent este sa dea, in cuvinte, sens performantei… Radu Naum explica formidabila performanta a Lolei Lafon, al carei roman despre Nadia Comaneci este, in Franta, un bestseller: „Scriitoarea a deconstruit un mit ca sa-l reconstruiasca de acolo de unde nimeni n-a indraznit sa o faca“.
– Filozoful Bruno Pinchard stie care e solutia ca omul sa-si revina siesi: spiritualitatea laica, o privire kabalistica asupra lumii, in sensul descifrarii lumii in afara dogmelor de tot felul, revenirea la semn, la asceza filologica.