O selectie de George Onofrei
„Ars coquinaria“ de Adriana Babeti: „Noua, cel putin, in fiecare zi de luni, ne-a venit de la Iasi nu doar un supliment de cultura, ci si unul de junete. Ca pe-un Vitamax sau, ce mai, ca pe Coenzima Q 10, v-am baut c-un pahar de apa rece si nu ne-am imbatat. Din contra: ne-am trezit din moleseala si mohoreala, ne-am detoxifiat, anti-oxidat si revigorat, ne-am fragezit trigliceridele si atatat timusu, caci asta au starnit in noi sprintareala, istetimea si hazul vostru de necaz. Ne-am straduit a tine pasul cu elanul juventutii si-am trebaluit cum ne-am priceput mai bine in bucatarioara noastra din pagina 4“.
„La loc TELEcomanda“ de Alex Savitescu: „De ce scriu cronica de televiziune? In fond, raspunsul asta l-ati putea da oricare dintre dumneavoastra. Si-am sa raspund printr-un torent de intrebari retorice, asa cum da bine in momente dintr-astea, festiv-policrome: de ce avem, in tara noastra mica si vioaie, manca-o-ar UE, cateva sute de posturi TV? De ce intre defuncta Ada Kaleh si Ada Milea s-au interpus femei care spun vrute si nevrute, gen Ada Teslaru? De ce, printre blocurile din Bucuresti, a rasarit un post de apartament, o televiziune nedecomandata, confort II, la care, daca ma uit seara de seara, am senzatia ca razboiul civilizatiilor inseamna cearta dintre un jmeker de cartier si un manelist care nu stie nici macar «sa canta»? De ce, in cei cinspe ani «de dupa», in locul brandurilor nea Nicu & coana Leana, s-au impregnat in memoria colectiva becaloizii, acesti homo jugularus, in frunte cu da… da… da… Jiji, mucenicul cu stea in opt colturi?“.
„Dumnezeu se uita la noi cu binoclul“ de Emil Brumaru:„Victor Jalba ma protejeaza, are grija sa ma sune pe mobil cand nu pricepe, iluminat, ceea ce eu incurc printre litere uneori (iluminat, fiindca pana la urma chiar el gaseste solutia salvatoare!), ma ajuta sa nu uit ca respir literar, ordoneaza dezastrele mele, imi ingaduie sa beau apa din sticla lui… George Onofrei, tuns proaspat, e si dur, e si pisicher… are alura de sef, combina seriozitatea profesionala cu un suras larg, prietenos… ma pozeaza cand nici nu ma astept… se face ca nu aude daca vrea sa scape de trancaneala mea inepuizabila… Cat despre «colegii» de rubrici… Pai, ma tin in viata, pur si simplu…“.
Razvan Chiruta, reporter special – administratie culturala:„«Suplimentul de cultura» e mai mult decat o colaborare din care ies niste bani, e usa care mi s-a deschis catre o lume pe care doar o priveam pe geam, cea a oamenilor de cultura, a artistilor cu operele si orgoliile lor mai mari, cu saracia din domeniu, cu grandomania festivalurilor, cu monumente in ruina, in fine, cu tot ce inseamna cultura romana. Colaborarea cu «Suplimentul de cultura» m-a facut un om mai bogat si asta, cred, e cel mai important. Tineti-o tot asa“.