O selectie de George Onofrei
Pe 27 noiembrie 2005, Grupul pentru Dialog Social Iasi lansa tema, la moda si astazi, a aspiratiei Iasului la statutul de Capitala Culturala. „Cand se pune in discutie locul pe care il ocupa azi Iasul in tara sub aspect cultural, vocea nostalgicilor este intotdeauna mai galagioasa decat a criticilor. Iasul e capitala culturala a Romaniei, unde este inca prezent spiritul Junimii, al «Convorbirilor literare» si al Teatrului National, institutiile sale traditionale, spun nostalgicii. La polul opus se situeaza cei care afirma ca Iasul nu are in prezent nimic care sa ii legitimeze statutul de capitala a culturii. Ca este un oras «mort» din punct de vedere cultural, care se hraneste din stralucirea trecutului“, scria Emilia Chiscop in „Suplimentul de cultura“, intr-o relatare a punctelor de vedere exprimate in cadrul mesei rotunde.
„Ceea ce a lipsit Iasului in ultimii ani a fost componenta de marketing cultural. Ma intreb ce proiecte a accesat orasul in acest an pe domeniul cultural, in ce masura e conectat la retelele si fundatiile culturale europene, ca Fundatia Europeana pentru Cultura din Amsterdam, de exemplu. Ma intreb ce zone de excelenta are, in acest moment, Iasul“, a punctat coordonatele dezbaterii moderatorul Alexandru Lazescu.
„Invatamantul superior este un real centru gravitational al Iasului, tot aici se afla cea mai mare editura din tara, Polirom, jurnalismul are la Iasi un pol important, iar cei mai mari web-designeri din Romania se afla la Iasi, la firma Grapefruit Design“, a spus Stefan Prutianu, profesor de marketing la Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor de la Universitatea „Al.I. Cuza“.
Tot in spiritul discutiei despre forme si fond, Daniel Condurache, profesor la Departamentul de Jurnalistica al Universitatii „Al.I. Cuza“, a vorbit despre un Iasi „mort din punct de vedere cultural, un desert cu mici oaze inflamate, animate de entuziasme aproape inexplicabile, cu putine perspective integratoare, un oras caruia ii lipseste un anumit gen de solidaritate pe care o au alte orase culturale“.
Fata de „tanguielile“ exprimate de cativa dintre cei prezenti, care erau convinsi ca, daca Iasul a decazut, atunci asta e pentru ca „nimeni nu ne da“, Alexandru Lazescu a replicat ca e timpul ca ideile de proiecte si initiativa sa ia locul mentalitatii ca „trebuie sa vina cineva sa ne dea, sa se intample ceva“.
„Sentimentul iesean al fiintei inseamna sa te plangi mereu de ceva: ca s-a pierdut statutul de capitala in fata Bucurestiului, ca nu sunt bani etc. In fapt, Iasul este un oras aflat in criza de vreo 60 de ani, un ciclu ce dureaza mult prea mult. S-a instalat un «dolce far niente» moldovenesc destul de solid“, a spus si profesorul Mihai Dorin.
„Un targ de carte nu trebuie sa se transforme intr-o uriasa taraba de vanzare“
„Dincolo de latura lor comerciala, targurile de carte din Romania, chiar si cele cu traditie, nu au reusit sa dezvolte si o latura culturala pronuntata (aceasta daca nu socotim vanzarea de carte un act cultural in sine).“ Este o opinie pe care o impartasea cea mai mare asociatie a editorilor din Romania, A.E.R.: „Un targ de carte nu trebuie sa se transforme intr-o uriasa taraba de vanzare“, spunea Doina Marian, director executiv al A.E.R. – aceasta era situatia descrisa de „Suplimentul de cultura“ la finele lui 2005.
Doina Marian adopta un punct de vedere foarte transant: „Un targ de carte bine conceput trebuie sa insemne cel mai important eveniment al domeniului editorial, un loc de intalnire pentru profesionisti si public, pentru dezbateri si schimb de informatii, un adevarat festival al cartii, ai carui protagonisti sa fie figuri eminente ale literaturii romane contemporane. Din punctul de vedere al organizarii, spatiul unui targ ar trebui sa lase posibilitatea expozantilor de a-si dezvolta prezentarea cartilor si a noutatilor, sa poata primi mult mai confortabil publicul si sa-i ofere mai multe spatii de animatie – altele decat cele traditionale (de lansari) –, cum ar fi cele dedicate copiilor, tineretului, stiintelor sau forumurilor pe diverse teme.
Devine din ce in ce mai clar ca un targ de carte reusit nu trebuie gandit ca un simplu instrument de inregistrare a tendintelor pietei, ci trebuie sa se transforme intr-un spatiu experimental pentru intreaga industrie culturala, spatiu in care cititori, editori, profesionisti sa poata dialoga si sa poata inova. In acelasi timp, un astfel de targ trebuie sa reprezinte una dintre valorile esentiale pentru industria si piata romaneasca de carte“.
Si criticul literar Costi Rogozanu era de parere ca acest tip de eveniment trebuie reformat. „Ar trebui exploatat tocmai un anumit „amanunt“ cu totul special in cazul targurilor: are loc intalnirea cu autorul, nu doar cu textul sau. Si, din acest motiv, pana si aceasta ultima intalnire ar trebui sa fie una speciala, cu standuri ceva mai pline de imaginatie, cu lansari mai elaborate, cu lecturi. Eu asa vad un targ bun. Il consider cu atat mai reusit cu cat aud si vad mai multi oameni din «industria» scrisului. Sau vreau sa-mi fie prezentate cartile cu adevarat ale toamnei, vreau sa mi se impuna rentrée-ul romanesc. Vreau sa vad emanciparea de sub pasivitatea uneori apasatoare a librariei. Nu ma intereseaza neaparat vedete culturale transpirate, obosite, dar uneori si intalnirea cu un scriitor preferat este decisiva. La Gaudeamus au fost neglijate tocmai aceste aspecte. Bun, au fost lansari, au fost scriitori destui, dar tot a semanat in ansamblu cu un balci pestrit, cu lucruri nu prea bine definite scoase la vanzare.“
Galerie foto
