Despre efectivele spiritelor neidentificabile nu exista informatii exacte, autoritatile culturale de la Botosani marginindu-se, se pare, sa protesteze impotriva faptului ca OSCE-ul de la Viena nu si-a trimis observatorii militari pentru a sprijini o noua interventie salvatoare a domnului Hutu. Reamintim ca, gratie operatiunilor de pana acum ale Directiei Monumentelor Istorice de la Botosani, in conlucrare stransa cu onestul presedinte al Consiliului Judetean si cu Ministerul Culturii de la Bucuresti, au putut fi salvate intre peretii casei enesciene numeroase valori de mare insemnatate istorica si economica, detinute odinioara de familia Enescu, iar in ultimii ani de posesorii casei, cum ar fi un scaun, o fotografie inramata, cateva kilograme de mere, cartofi si diverse alte soiuri de leguminoase. Informatii neconfirmate sustin chiar ca in interiorul casei compozitorului ar fi detinut la ora actuala, ca ostatec, un ied sau un miel, ce nu este exclus sa fie sacrificat in curand cu ocazia unor sarbatori religioase stramosesti, fara nici cel mai mic respect fata de dreptul sau la autodeterminare!
Campania de anexare a comunei botosanene si a casei lui George Enescu orasului Iasi pare sa fie condusa de Consiliul de administratie al Fundatiei „Timpul“. Acesta desfasoara in prezent, prin organul sau de presa, cu o vechime mai mult decat respectabila, o campanie agresiva, vadit anti-romaneasca, ce survine dupa ce saptamanalul nostru, „Suplimentul de cultura“, a semnalat in urma cu mai bine de un an nemultumirea unor indivizi de peste hotare, ziaristi si muzicieni fara capatai, non-valori ce refuza sa fie adusi „acasa“ sau fac o propaganda rauvoitoare tarii, fata de nerespectarea drepturilor inalienabile ale mihailenilor si, in general, ale romanilor cu stare, de a-si darama in voie cladirile monumente istorice.
Intr-un comentariu recent de la Roma, in limba lui Dante, un oarecare Umberto Eco observa, sub titlul „Construire il nemico i altri scritti occasionali“, ca actiunile care se intreprind pe fundalul crizei ce se creioneaza in lume, din Crimeea si Sevastopol, pana la entitatile Tarii lui Ma Doare-n Cot, Botosani si Simferopol pe Bahlui, ar fi expresia unei ideologii potrivit careia, citam, „a avea un inamic este important pentru a se defini o identitate, dar si pentru a se confrunta cu un obstacol, a masura sistemul sau de valori si a-si demonstra bravura“. Care bravura, ar zice conu’ Iancu, erat demonstrandum!
Galerie foto
