Teatrul Fix produce si gazduieste spectacole teatrale, patronii locului, Catalin Stefan Mindru, Mihai Pintilei, Stanca Jabenitan si Nora Mindru, aducand la Iasi experienta lor de la Teatrul 74 din Tg Mures. In Ardeal si-n Bucuresti, viata teatrala underground e mai activa decat la Iasi, in principal datorita conditiilor economice. De regula, institutiile de acest tip graviteaza financiar in jurul unui business de tip restaurant/ cafenea/ bar/, altfel nu ar putea rezista contabiliceste exclusiv din incasari. La Fix mai fusesem la avanpremiera unui alt proiect, care nu s-a materializat, pentru ca autorul si-a retras textul. Fumasem, adica, degeaba in „avanscena“, in salita barului unde, in fata unei cafele, a unei beri ori a unui cocktail, se asteapta inceperea spectacolului.
Featuring Lorettae unul dintre cele sase texte incluse de George F. Walker in volumul Suburban Hotel (1997). Piesa canadianului e jucata foarte des in lumea anglofona, iar acum, la Teatrul Fix, a fost reprezentata in premiera nationala. Compania ieseana e focalizata pe autorii contemporani si creatiile lor, iar aceasta e o comedie cu multe calitati dramaturgice. George F. Walker s-a apucat de scris pentru teatru, film, radio si televiziune dupa ce a cunoscut bine lumea oamenilor obisnuiti gratie joburilor pe care le-a avut. Ultimul job, cel de dinainte de a-si face curajul sa raspunda unui anunt al lui Factory Theatre Lab, a fost de taximetrist, postura in care trebuie sa fi auzit multe istorii de viata. Si inca palpitante. Pe Loretta, personajul principal, o descoperim intr-o camera de motel, vorbind la telefon de cand intram in sala de spectacol. Scenografia Alinei Herescu, natura creativa, care stie sa modeleze un spatiu, chiar si unul restrans ca acesta, a utilizat paleti din lemn pe care i-a vopsit si i-a dispus, ca la lego, intr-un interior generos vizual si functional. Loretta e agitata, stare pe care o va pastra atat ea, cat si celelalte personaje, pana la final, uneori sarjand de dragul publicului, pentru a-l face sa rada, tensiunea fiind gradata mai degraba prin dezvaluirile epice decat prin evolutia personajelor. Ele nici nu cresc, nici nu descresc, exista dramaturgic, povestindu-si biografiile si infaptuind mici actiuni scenice. Regizorul Adi Iclenzan a lucrat foarte grijuliu, atent la detaliile textului, ale personajelor. Loretta (Stanca Jabenitan) e o tanara decisa sa-si faca un drum in viata, in intelesul ei, bani, multi bani si inca intr-un timp scurt, pana cand abdomenul i se va bomba treptat si va da la iveala sarcina. Sotul i-a murit mancat de-un urs, dupa ce a inselat-o, iar copilul nu e al lui! Rudele o tot suna pentru a o readuce pe calea cea dreapta, dar tanara stie ce vrea. Dave (Mihai Pintilei), un salesman de suruburi, ciudatel pana la patologic, Michael (Catalin Stefan Mindru), un impresar de porno, incearca, in felul lor unic, s-o ajute la implinirea maretelor planuri de viitor. Cea mai realista dintre ei, Sophie (Delia Neagu), o emigranta rusoaica cu tata ex-KGB, proprietarul motelului, pare cea mai cu picioarele pe pamant. Featuring Loretta e o comedie de situatii si text, la care te simti bine, te amuzi. Am avut surpriza ca publicul, care, no offense, a ras mai ales la obscenitati, sa aiba o medie de varsta de peste 30, spre 40 de ani. Ma asteptam sa fie mai ales studenti!
Oferta independentilor vizeaza divertismentul
Studenti au fost la Maideyi, un barulet peste drum de Spitalul de Urgenta, intr-o zona din proximitatea Universitatii „Cuza“, unde am vazut Undeva, aproape de John Cariani. Cunoscut actor american de filme, Cariani scrie in Almost Maine, titlul original al piesei sale de debut, despre cateva intamplari surprinzatoare traite de locuitori imaginari ai celei mai nordice localitati a statului Maine si a federatiei nord-americane. Povestile au un liant, pataniile din dragoste, sunt scrise cu umor si cate un strop de amaraciune, cu simt scenic, doar autorul e si actor, are instictul situatiilor dramatice si al dialogului. Intr-o noapte friguroasa de vineri, se tes si se destrama cinci frumoase, unele triste, povesti de iubire interpretate de doi actori, Ancuta Gutui si Theodor Ivan, in coordonarea regizorala impecabila a lui Ovidiu Ivan. Spectacolul e lucrat ingenios pentru spatiul mic si „scenotehnica“ la dispozitie. Actorii, desi nu au o experienta scenica prea vasta, se descurca foarte bine interpretand o suita de roluri, trecand cu firesc de la un personaj la altul, diferentiindu-le prin costume, voce, ritm, stare, atitudine. Iti face placere sa-i urmaresti in timp ce savurezi un cocktail „Romeo si Julieta“, „Othello“ ori „Regele Lear“, cum au avut gazdele inventivitatea sa le denumeasca in meniu.
Spatiile independente reprezinta, in acest moment, platforma de exprimare artistica pentru tinerii absolventi care nu au loc in establishment-ul constrans de regulile austeritatii. Te-ai astepta ca din randul independentilor sa se coaguleze contracultura, ca propunerile lor sa fie altceva decat se vede pe scenele bugetate de stat. Deocamdata, oferta lor vizeaza divertismentul, ceea ce le face agreabile si le aduce spectatori pentru cateva reprezentatii, nu prea multe, caci fiecare club are publicul lui. In mod nedrept, aplauzele sunt mai scurte, desi de cele mai multe ori, artistii indepedenti le merita prelungite!