desi se astepta sa afle ce-nseamna linistea totala, a auzit totusi doua sunete: „unul inalt si celalalt jos. Cand le-am descris inginerului care se ocupa de camera, mi-a spus ca cel inalt era sistemul meu nervos in actiune, iar cel jos – circulatia sangelui meu“. Nu exista tacere, exista zgomot de fond si zgomot de primul rand, zgomot de stanga si zgomot de dreapta, vocile vecinilor de jos care se-aud cand incerci sa adormi, claxoane, alarme, pasi, pasari, muzica din castile tipului care sta langa tine in metrou, muzica din castile tale, vocile din capul tau s.a.m.d. Pentru toate zgomotele astea a compus Cage 4’33’’, celebra „liniste de patru minute si treizeci si trei de secunde“, in care se-aude limpede si clar din ce e facuta linistea. „Oriunde am fi, auzim zgomote. Cand le ignoram, ne deranjeaza. Cand le ascultam, ni se par fascinante“, scria Cage in Future of Music: A Credo. Cage a murit in 1992, inainte sa poata folosi instrumentul zgomotului global care e internetul. „Mereu ma-ntreb ce-ar fi facut Cage cu internetul. Stiu ca n-ar fi nimic din ce-mi trece mie prin cap, dar putem macar sa ne inchipuim“, a spus Gene Caprioglio, vicepresedinte pe New Music la CF Peters, cei care detin majoritatea drepturilor asupra operei lui Cage. Asa ca luna trecuta, The John Cage Trust a lansat o aplicatie pentru telefon (din pacate, doar pentru iPhone), care le permite utilizatorilor sa inregistreze propria lor „liniste de patru minute si treizeci si trei de secunde“. A iesit un jurnal de calatorie colectiv, facut din sunete. Scancetul unui copil in Tokyo, ceaiul de dupa-masa in Sydney, pasari ciripind si-o pisica mieunand in Malta, oameni stand de vorba in fata unui restaurant grecesc din Alaska din care se-aude muzica. Poate ca asta e viitorul. In loc sa facem poze din doi in doi metri, o sa apasam „rec“ si-o sa inregistram cate un 4’33’’ la o petrecere, in tren, in parc. Si-o sa trimitem carti postale sonore din Bucuresti rudelor noastre din Alaska.