De-a lungul unei lungi si influente cariere academice, dar si in media, Le Goff a reusit sa transforme perceptia evului mediu, dintr-o epoca intunecata si inapoiata intr-o perioada in care au fost puse bazele civilizatiei moderne occidentale.
Presedinte la École des hautes études en sciences sociales (1972-1977), Le Goff este cunoscut mai ales pentru activitatea sa in cadrul curentului „École des Annales“ si pentru promovarea „la nouvelle histoire“ care urmareste „atat faptele de istorie, de cultura si cele economico-materiale, cat si istoria mentalitatilor, totul imbinandu-se intr-o interpretare antropologica totala“.
„Un istoric bun seamana cu capcaunul din legende. Acolo unde simte carne de om stie ca are de mancat“, spunea istoricul Marc Bloch, unul dintre fondatorii „École des Annales“ in eseul Apologie pour l’histoire. Pornind de la aceasta metafora, calitatile de „capcaun istoric“ i-au fost atribuite lui Le Goff de volumul colectiv L’Ogre historien – Autour de Jacques le Goff, aparut in 1998. Epitetul se lipeste de el, scrie „Le Figaro“, iar Le Goff este imortalizat sub trasaturile acestui „capcaun“: „avid de carne proaspata, adica marcat de gustul pentru o istorie vie care da importanta socialului, corporalitatii, dar si diferitelor elemente ce intra in compozitia imaginarului“.