fiindca si cartile-s sensibile, se supara, se ascund, nu suporta antipatia cititorului, sint si perfide, razbunatoare, au viclenii de femeie depravata, te determina sa suferi, sa regreti, sa oftezi mereu cu gindul la ele; ravasirea febrila a desisurilor livresti, infierbintat de dorinta de a lua in brate, asa, pe nepusa masa, pe Anna Karenina, sa zicem, sau pe Odette de Crecy, sau pe Eula, sau pe involburata Nastasia Filippovona, sau… chiar pe Lolita!; in sfirsit, multe, prea multe, imposibil de enumerat motive… duc la intilniri delicioase, apropieri de coperti pe care iti scaperi, ca pe un chibrit cu fosfor otravitor, fara sa banui cu o secunda inainte ce vei pati, sufletul dedulcit la lecturi intortocheate! Te incapatinezi tenace sa dai de Lumea animalelor lui Brehm (cartoi impozant insa, iata!, brusc volatilizat in musuroaiele paguboase ale incaperii tale de bastina, de mlastina…), zaresti in schimb o enciclopedie ilustrata, tot Lumea animalelor numindu-se, patratoasa, a lui David Burnie… Mina iti aluneca, aparent distrata, pe Eseul englez (vol II. De la Lamb la Huxley), il deschizi absolut la intimplare… a! e pagina 305, recitesti Cum se prepara o omleta (How to Make an Omlette) din cauza ca observi niste sublinieri de acum citiva ani: „…doua oua de mesean ramine regula de aur a Omletei… Acel tinut e imparatia unde infloreste Tortilla: omleta cu cartofi, uscata precum talpa unui papuc. Avem apoi omleta simpla, taraneasca, foarte suculenta… Exista apoi niste rude, un fel de verisoare de gradul doi, cum ar fi de pilda omleta cu marmelada, omleta cu rom, omleta flambata, omleta cu rosii, ingrozitoarea omleta cu sos, minunata omleta cu brinza care, a propos, nu trebuie preparata cu parmezan, ci cu brinza veche si uscata de Gruyere… Apoi este omleta fara nume… Aceasta omleta se prepara – oh, de cind astepti aceasta clipa – se prepara zic intr-o tigaie mare fie imprumutata, fie sterpelita de la ferma cea mai apropiata; in ea se topeste untul, imprumutat sau sterpelit… se sparg ouale imprumutate sau sterpelite la rindul lor; apoi se scotoceste in ranita dupa nitica sare, iar ceapa se culege proaspata de pe cimp… Si se infuleca cu pofta – direct din tigaie, caci doar asa ii simti gustul. Omleta superlativa este aceea din excursii, sau de la manevrele de catanie, omleta in strunga muntelui sau pe ses intins, deschis si gol, dupa caderea noptii… O astfel de omleta poate fi pe drept cuvint numita O.P., adica: Omleta paradisului”. Ce-as mai putea adauga? Savoarea e desavirsita…
