Mare sportiv, simbol al Romaniei, Gheorghe Hagi nu reuseste – nici nu incearca, e drept – sa taca inteligent. Atunci cand iese in conferinte de presa sau in emisiuni televizate, tine mortis sa i se dea dreptate in toate chestiunile controversate asupra carora isi exprima opiniile.
Ultima chestiune controversata este, evident, condamnarea la inchisoare a cumnatului sau, Gica Popescu. Daca omul Hagi are toate motivele din lume sa fie suparat, persoana publica Hagi nu are nici un drept sa isi verse amareala asupra celor care nu au nici o vina in toata chestiunea in cauza. OK, echipa din care fostul decar trebuia sa faca parte, fie si simbolic, nu a mai ajuns sa conduca fotbalul romanesc, dupa incatusarea lui Popescu. Insa, asta nu inseamna ca noua echipa l-a bagat la inchisoare pe candidatul la sefia FRF Gheorghe Popescu. Cand proaspatul ales, Razvan Burleanu, isi asuma un proiect, trebuie lasat sa-si faca treaba. In lipsa oricaror argumente, domnul Gheorghe Hagi face un lucru josnic: nu critica nimic din programul noului sef al fotbalului, fiindca nici nu are, deocamdata, de ce sa se ia, dar face remarci sexiste de vestiar la adresa unei colaboratoare din Cehia a noii echipe de la FRF. Domnul Burleanu reactioneaza cu maximum de civilizatie in situatia asta, numindu-l „misogin“ pe Hagi, iar acesta, probabil incurcat, bate in retragere. Dar o face – si aici se vede mintea prea odihnita a personalitatii sale – cat se poate de haios. Cu umor involuntar, adica: „Respect femeile“, spune Hagi, dupa care completeaza candid cu „a ajuns sa ne dea termene o femeie care n-are nici o treaba cu Romania“. Dati-mi voie sa completez acuzatia de misoginism si cu un inceput de xenofobie din partea fostului mare fotbalist!
Altfel, Hagi nu este singurul atlet remarcabil al Romaniei care da cu bata in balta. O face, constant si cu convingere, si Ilie Nastase. Nu ajunge niciodata sa se puna in posturi jenante – e un exemplu pe care am sa-l dau pana nu voi mai putea scrie – un om ca Ivan Patzaichin. Hai sa fim sinceri si sa lasam ipocriziile deoparte: aproape nici unul dintre marile simboluri romanesti din sport nu a dovedit, cand a fost pus in situatia de a se manifesta dupa retragere, ca e capabil de desteptaciune. Sunt oameni inteligenti, dar unora dintre ei – nu e cazul domnului Patzaichin si nici al altora – le lipsesc cateva dimensiuni culturale. Va rog sa nu luati sensul comun al cuvantului „cultura“, ci sa adaugati, langa el, cuvinte precum „civica“ sau „mediatica“. Nici un individ cu analizele bune, facute la zi, nu le pretinde acestora sa fie altceva decat sunt. Dar le putem cere, macar de dragul amintirii a ceea ce ne ocupa o parte din inima, sa aiba bun-simt. Ce relevanta are ca una dintre colaboratoarele lui Razvan Burleanu e cehoaica, ce relevanta are ca este femeie? „Mergand“ pe ideea lui Hagi, daca noul sef al FRF aduce in echipa lui un martian homosexual, eficient si stapan pe meserie, va avea domnia sa sa-i reproseze acestuia ceva din punct de vedere profesional?
Paradoxal, Hagi si Nastase au trait, ani buni, in Occident. In acea lume civilizata care-si respecta valorile, ar spune dansii in secunda a doua. Da, in acea lume sanatoasa, valorile sunt respectate pentru ca, in primul rand, acestea stiu sa-si respecte semenii. Noi suntem, probabil, principalii vinovati: le ridicam acestor oameni statui cat mai sunt in viata si le punem numele, intre ghilimele, pe arene. Din momentele astea, esentiale, acesti oameni incep sa se creada zei. Nu sunt, imi pare rau: sunt niste bipezi inteligenti, pentru care am facut galerie cand i-am urmarit in competitii, pentru care am ras, am plans, am sughitat si am luat-o de la capat, dar ajung sa fie semenii nostri care cred, precum Icar, ca pot sa zboare. Si care nu suporta sa fie contrazisi. Statuile, daca nu au nimic remarcabil de spus, trebuie sa-si duca in liniste rolul pentru care au fost asezate pe soclu: sa taca.