Tanara si frumoasa/Jeune et jolie e, poate, cel mai vag-consistent, mai manipulator si mai inteligent film facut de (mult prea) prolificul Ozon din 2003, de la Swimming Pool, pana azi. Poate pentru ca cineastul a descoperit-o cu aceasta ocazie pe a doua Charlotte Rampling (dupa cum singur spune in interviuri) in persoana Marinei Vacht, o tanara ajunsa la actorie prin modeling. La fel ca Rampling, si ea e misterioasa, avand aerul ca spune in fiecare cadru: „eu nu-s din filmul asta“. Exact ce trebuia pentru un personaj aparent lipsit de afect care ajunge sa se prostitueze fara motivatii evidente.
Ce e cel mai seducator lucru la film e ca se abtine sa explice evenimentele d.p.d.v. psihologic sau din altele, desi autorul s-a consultat cu un psiholog cunoscut in Hexagon, Serge Hefez – care si apare in postura terapeutului la care Isabelle e obligata sa mearga odata ce politia descopera cu ce s-a ocupat. Intalnirea (una singura pe care o vedem) e printre cele mai importante momente din film pentru ca ne orienteaza (si pe noi, si pe eroi) spre o posibila explicatie a comportamentului eroinei. Dar nu se duce pana la a identifica rana de abandon cauzata de despartirea de tatal adevarat (care isi ignora fiica de cand are un copil cu alta femeie). Nu exista un unic motiv pentru faptul ca Isabelle isi vinde corpul fara a avea nevoie de bani, atasandu-se in mod bizar de un client in varsta care e dragut cu ea. (Inteligent scrisa, discutia cu psihologul ne atrage atentia si asupra rolului banilor. Astfel, in film se plateste cu bani pentru sex, pentru psihoterapie si pentru babysitting.)
Ozon prefera sa pastreze povestea in linii de forta care valuresc in permanenta, impiedicandu-te sa o proptesti in explicatii clare (ca cele de mai sus). Si, cu tot aerul ei alunecos, povestea e structurata clar pe patru anotimpuri. Incepe cu vara (primul cadru e silueta fetei pe plaja, observata prin binoclu de fratele mezin cu care ea are o relatie la limita incestului) si se termina trei anotimpuri mai tarziu, cand eroina e deja femeie si a lasat in spate aceasta experienta care ar fi putut fi traumatizanta.
Tocmai aceasta consistenta vaga face intreg filmul si iti ramane in amintire ca un fel de pudra pentru ca, oricat de bine te-ai stradui sa o explici pe Isabelle prin relatia cu mama (Géraldine Pailhas), cu tatal vitreg (Frédéric Pierrot), cu tatal absent sau cu clientul preferat (Johan Leysen), ea continua sa iti scape printre degete, ca orice adolescenta. Aceasta inconsistenta caracteristica varstei ii reuseste de minune lui Ozon, care o sustine printr-o manopera foarte rafinata. Pe cat e filmul de ingrijit si de rotunjit la fiecare scena, pe atat de liber si de volatil e personajul lui Isabelle. Prin gradul ei de libertate extrema si de ermetism, ea imparte universul cu adolescentii opacizati din filmele lui Gus Van Sant. Cu toti acestia trebuie sa te porti cu o grija infinita, fara sa ai vreodata siguranta ca ii poti intelege. Desi nu are copii, Ozon face dovada unei empatii profunde (e, poate, côté-ul sau feminin), simtind instinctiv miscarile pe care le face un suflet in formare si vorbind despre el cu foarte mult respect. Acesta e un semn de maturitate (Ozon are 46 de ani).
Tanara si frumoasa/Jeune et jolie, de François Ozon. Cu Marina Vacht, Géraldine Pailhas, Frédéric Pierrot, Fantin Ravat, Jihan Leysen, Charlotte Rampling