Avem, in Romania vesela pe care o ducem in spinare zi de zi, oameni vii si oameni morti care nu au incercat niciodata asa ceva. Oameni care nu au trait nici o secunda in consecinta unui sentiment de sfiala. Neinfricati, au testat toate limitele umane. Toate limitele celor din jurul lor care, din rusine, de multe ori, le-au trecut cu vederea toparlaniile.
Spatiul virtual cel mai insalubru nu este internetul. Cel putin, nu are atatea efecte secundare parsive pe cat le are un alt mediu: televiziunea. Internetul exista fiindca a existat mai intai televiziunea; celebritatile cancerigene care se propaga acum cu viteza luminii printre utilizatorii de retele sociale nu sunt altceva decat avatarurile celor care au aparut si inca mai apar pe micul ecran (tot mai lat, tot mai plat). Mai simplu: ce vedeti cand inchideti ochii, dupa ce va uitati tamp la soare cateva secunde?; evident, o imagine in negativ a palalaii de pe cer. In spatiul virtual modern, revedem ceea ce avem deja inmagazinat in receptorii din ochi si in celulele din creier.
De asta, probabil, nu mai mira pe multi nesimtirea domnului prim-ministru al Romaniei, Victor Ponta, cand incearca sa-si vanda imaginea de Noe intr-o arca gonflabila, pe care o imping niste oameni rupti de oboseala, prin ape de cativa centimetri.
Din acelasi motiv, cat se poate de plauzibil, nici o piatra cubica din zonele istorice ale Iasului nu se mai desprinde de mortar ca sa dea fuga la Gara, cand edilii vor sa-i ridice, in Parcul Copou, un bust lui Adrian Paunescu. In acelasi timp, pe nici un om avizat din Primaria orasului nu l-au apucat crampele din cauza ca poeti mari din Iasi, disparuti in ultimii ani, nu sunt nici macar in programul social „Prima statuie“.
De buna seama, pe Victor Ponta si pe Adrian Paunescu ii desparte un ocean de carti citite. Rautaciosii si realistii ar adauga: „Si scrise!“. Insa ii uneste, pe cei doi si pe cei care le tin isonul, inca vreo cateva: de impostura, de tupeu dus pana la cota rosie a nesimtirii, de ignorare a semenilor, de aroganta in forma continuata, de, de, de… Toate astea sunt validate, de buna seama, de servilismul celor care ii accepta in dimensiunea lor metafizica falsificata.
Victor Ponta si Adrian Paunescu sunt, la scara istorica, niste pigmei cu foarte mult tupeu. Fara rusine, fara frici de tipul: „Bai, oare azi am facut bine cand am…?“. Domniile lor, vii sau moarte, ar trebui lasate sa se consume ca o lanterna cu baterii de proasta calitate.
In fond, vina nu e a dansilor, ci a celor care le-au sau le accepta derapajele. Nu pot sa inteleg de ce oamenii din Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta au consimtit sa traga o barcuta printr-o balta in care domnul Ponta se simtea precum faraonul Keops in fata dezvelirii propriei piramide. Nu am sa pricep niciodata de ce reporterii televiziunilor s-au aruncat intr-o alta barca, trasa tot de nenorocitii sclavi de la ISU, ca sa-l filmeze pe acest simulacru de om de stat de la Palatul Victoria. N-am sa ma dumiresc de ce oamenii inundati, cu gospodariile ferfenita, i-au deschis usa lui Ponta ca unui militian venit in ancheta, cu o atitudine umila de criminali care tocmai ascunsesera mortul in beci.
N-am sa inteleg niciodata de ce trebuie sa traiesc intr-o asemenea tara, care se poate desprinde definitiv de vechile metehne prin simple gesturi sanitare. A, da, uitasem: pentru asta, si tu, cetatean cinstit fara demnitati, trebuie sa traiesti cu spectrul rusinii deasupra capului. E atat de simplu!
Galerie foto
