Am auzit-o pe un tren de navetisti de weekend, oameni de la sat plecati sa lucreze la oras, unii dintre ei muncitori de cateva generatii, de cand se industrializase zona. Ei, si oamenii aia povesteau ca la uzina lor venise de curand un inginer specializat din Germania de Vest, care urma sa verifice prin halele de-acolo nu stiu ce – si nici nu e important. Important e ca „neamtul“ venise cu o trusa de scule cum nu mai vazusera bietii romani traitori sub comunism. Bosch sau ceva asemanator. Oricum, o trusa nichelata, cu un design cuceritor, plina de chei, cheite, sublere, micrometre si ce-o mai fi fost pe-acolo. Toate luceau, toate erau aranjate frumos, pe marimi, in trepte ce se inaltau artistic cand deschideai trusa. Modelul e usor de recunoscut, fiindca azi se gaseste prin toate magazinele. Atunci insa… era un Mercedes intrat intr-un garaj plin de Dacii 1300 defecte. Si, desigur, muncitorii romani s-au gandit imediat cum sa faca sa-i fure sculele neamtului. Daca nu toata trusa, macar cateva chei. Doar ca in hala unde il remarcasera muncitorii neamtul isi vedea de treaba singur la verificari sau ce-o fi facut acolo, asa ca oamenii nostri nu prea ajungeau prin preajma lui. Iar neamtul, probabil avertizat de cineva, isi cara mereu trusa dupa el, n-o lasa o clipa din mana.
Si-atunci, cu talentul la improvizatii specific neamului, au folosit un troliu ce circula pe deasupra halei, cu un scripete pe care il manevrau de la distanta si pe care au fixat un disc inmuiat in catran fierbinte. Cand neamtul a ajuns cu trusa lui de scule prin zona troliului, muncitorii au manevrat discret mecanismul si au coborat discul cu catran lipicios peste trusa neamtului. S-au lipit acolo cateva chei, cateva scule, oamenii au tras repede troliul, au cules captura si au lansat iar discul deasupra trusei nichelate. Nu stiu acum cate chei vor fi furat sau la ce le vor fi folosit cheile alea, dar povesteau cu mare incantare cum au pandit sa vada fata neamtului din momentul cand a descoperit furtul. Nedumerit, chiar speriat, strainul naiv s-a uitat peste tot in jur: nici tipenie de om. O fi vazut, n-o fi vazut urmele de catran de pe trusa lui, cert este ca a ramas cu o impresie remarcabila din Romania. Oamenii astia, si-o fi zis, te fura si de la distanta. Nu m-as mira ca azi sa fie unul dintre cei care perpetueaza cliseele astea discriminatorii la adresa neamului nostru harnic si ospitalier.
Bun, cu strainii oricum ne-am lamurit. Interesanta e insa perceptia romanului generic asupra furtului. Deformat de comunism – cu asta sunt de acord –, romanul generic stia ca trebuia sa fure ca sa supravietuiasca. Sau ca trebuia sa fure de la un stat care il fura. Cei de la tara furau de la colectiv, din recoltele CAP-ului, facute pe pamanturile care erau ale lor. Cei de la oras furau din uzina in care lucrau, din alimentara unde erau gestionari, din birourile unde erau functionari. Carne, tabla, pantofi, agrafe de birou, pixuri, bucati de plastic, benzina si motorina din rezervoarele masinilor de serviciu – orice se fura, orice putea fi luat de la stat si folosit la casa omului. Au aparut si retele de comert paralel, cu marfuri furate si vandute pe piata neagra, iar apoi, inevitabil, si retele de protectie pentru hoti si vanzatorii la negru, din care faceau parte militieni care inchideau ochii si isi primeau partea, iar apoi plateau si ei o cota superiorilor lor, ca sa inchida si ei ochii. Si, incetul cu incetul, furtul de la stat a devenit cea mai eficienta si mai imaginativa activitate nationala.
Semnificativa este insa atitudinea care s-a format in timp si care e ilustrata foarte bine de povestea de mai sus. Oamenii aia, muncitorii navetisti, nu furau de la stat, ci de la un cetatean oarecare – e drept, strain, adica mai bogat, care „avea de unde“. Si povesteau intamplarea cu o mandrie evidenta, ca pe o fapta eroica, un fel de haiducie sau, mai degraba, un exercitiu de intretinere, un fel de aerobic pentru furturi. Si-atunci cat de tare putem sa ne suparam pe straini daca zic si ei, odata cu noi – poate doar pe un ton mai putin admirativ: „Mare hot, romanu’!“.