Din pacate, la televiziunea romana se pot auzi tot felul de enormitati, care raman fara replica chiar atunci cand e vorba de ziaristi de buna-credinta. In cazul casei de la Mihaileni, ultimele le-am auzit la TVR Iasi, reluate apoi partial si de TVR 2, din partea dlui Danut Hutu, responsabil cu protectia monumentelor istorice in judetul Botosani.
Enormitatea cea mai mare este opinia dlui Hutu si a celor de la Directia de Cultura si Patrimoniu din Botosani, potrivit carora – cum relateaza Gabriela Baiardi, autoarea reportajului TVR – „starea de colaps [a casei enesciene] nu trebuie privita ca o tragedie“, fiindca oricum casa trebuie reconstruita dupa achizitionare. Ganditi-va ce inseamna o asemenea „gandire“ la nivelul intregului patrimoniu arhitectonic al Romaniei, din perspectiva tuturor cetatilor, a bisericilor si a restului monumentelor in ruina, ce isi asteapta restaurarea. Ideea ca toate pot fi aduse si lasate in stare de colaps, fiindca „tot vor trebui reconstruite“, capata proportii monstruoase si, in ultima instanta, criminale.
Este insa o declaratie semnificativa pentru mentalitatea multor functionari, de la Ministerul Culturii pana la nivel de judet, ajunsi in posturi de raspundere dupa alte criterii decat capacitatea de a indeplini caietul de sarcini al functiei lor, de a face tot ce le sta in putinta pentru a conserva, nu a distruge patrimoniul arhitectonic existent si a minimaliza cheltuielile de restaurare. Pusa alaturi de declaratiile recente ale nou-vechiului ministru al Culturii, Kelemen Hunor, facute la Radio Romania Cultural, potrivit caruia in bugetul Ministerului Culturii nu exista anul acesta absolut nici un ban pentru cercetari arheologice si restaurari, opinia dlui Hutu demonstreaza cat de iresponsabile au devenit abordarea si gestionarea situatiei patrimoniului Romaniei sub actualul guvern Ponta…
Seful Directiei de Cultura si Patrimoniu de la Botosani a devenit brusc, pe de alta parte, extrem de larg la suflet si tolerant; nimeni nu ar putea fi tras la raspundere pentru starea catastrofala a casei lui George Enescu, fiindca, dupa el, „acei proprietari nu au preluat casa intr-o stare buna“ (sic!). Sa-l fi omenit „acei…“ pentru a spune o asemenea enormitate? Casa de la Mihaileni este de 40 de ani pe mana familiei politistului de vama, a carui intentie, facuta publica, de a o darama a declansat campania de salvare, impreuna cu pianista Raluca Stirbat, prin saptamanalul nostru si Radio Europa Libera, in urma cu aproape doi ani! Iar casa, potrivit amintirilor tuturor celor din Mihaileni care ne-au contactat, era intr-o stare foarte acceptabila pana in 1989, fiind ingrijita ani de zile de profesorii si scolarii din sat, inclusa in patrimoniul Primariei ca monument al locului si purtand pe ea o… placa memoriala. Degradarea casei a inceput abia dupa revolutia liberatoare a manelelor si a mentalitatilor primitive, iar de atunci au trecut peste 20 de ani in care, odata cu disparitia placii comemorative, statutul ei de casa memoriala a fost „dat uitarii“, incepand cu cei responsabili cu administrarea patrimoniului in judetul Botosani.
Toate acestea pentru a nu mai aminti clauza scrisa, la „punerea la dispozitie“ a casei de catre George Enescu, verisoarei sale Eugenia Dimitriu, de la care cladirea a ajuns in grija actualilor pseudo-proprietari si demolatori: „casa cu gradina imi vor fi restituite in buna stare, tinand socoteala de vechime“… E adevarat ca Enescu nu mai exista astazi decat ca efigie a unui festival zis de „brand“ si dotat vesnic cu milioane de euro din bugetul statului. Un stat care se fofileaza de cateva luni, prin functionarii sai botosaneni, de la plata celor 10-15 mii de euro, necesari achizitionarii urgente a „monumentului istoric“ in vederea restaurarii, o biata casa de tara transformata voit in ruina si, implicit, de mai bine de un an de zile, intr-o pata penibila pe imaginea Romaniei in lume.
Si totusi, casa de la Mihaileni trebuie salvata, fie si numai fiindca este unica mostenire in situ, reala, a timpurilor enesciene, dupa ce „cuibul mosieresc“ de la Cracalia a fost incendiat de un Mitrea Cocor, iar casa de la Liveni, reconstruita de doua ori, pana la a se uita cum era amplasat si organizat originalul…
FOTO: Relu Tabara