Obisnuit sa ameninte pe oricine ii iese in cale si il indispune ba ca „te ia duba“, ba ca „mergi la puscarie“, singurul premier dovedit plagiator din istoria postdecembrista a Romaniei gaseste de cuviinta sa reincalzeasca linsajul de acum doi ani al Antenei 3 la adresa fostului presedinte al ICR si a celor doi fosti vicepresedinti (indeosebi a unuia, cel catalogat drept „fascist“).
Seria afirmatiilor inacceptabile colinda de ceva vreme lumea politica, dar incepe sa se rasfranga, in mod cu totul toxic, spre intreaga societate – una care, deja, in urma referendumului din vara lui 2012, fusese grav atinsa de o radicalizare a discursului fara precedent.
Totusi, a spune ca Victor Ponta a sarit acum calul pare prea putin. Afirmatia sa privitoare la profesorul universitar Mircea Mihaies denota, pe de o parte, o incultura crasa, o joaca de cuvinte care in lumea occidentala ar fi dur si pe loc taxata, dar si un grobianism pe care, la momentul distrugerii ICR si al linsarii mediatice a fostei echipe, nu il banuiam.
Lucrurile acestea s-au mai spus, dar, se pare, insuficient pentru a strapunge blocada mediatica specializata in linsaj. ICR, in vremea sefiei lui Horia-Roman Patapievici, a ajuns sa fie un etalon in domeniul administratiei culturale de la noi. Preluand, in parte, modele deja functionale in restul Europei, Patapievici a construit un institut care devenise un partener de la egal la egal al celor similare din strainatate. Romania incepea, in sfarsit, sa vorbeasca pe limba occidentalului, sa creeze un sincronism, fapt, din pacate, nemaiexperimentat pana atunci.
Si nu doar despre functionare, despre programe eficiente de traduceri, despre participari la standarde inalte la targurile de carte din afara este vorba aici. Dincolo de tot esafodajul administrativ, ICR a reprezentat si o stare de spirit – una de normalitate, una a performantei.
Sigur ca la reinitializarea linsajului a contribuit acum, in campanie, si Traian Basescu, apeland la Curtea Constitutionala in chestiunea decoratiilor, si stiu ca multi dintre admiratorii lui Horia-Roman Patapievici, Mircea Mihaies sau Tania Radu gandesc asta. Sa ne aducem aminte prin ce a fost nevoita sa treaca aceasta echipa de profesionisti ai politicilor culturale (fiecare avand in spate o cariera extrem de solida). Atacul furibund lansat urmarea nu doar ponegrirea lor, ci dadea impresia chiar ca se doreste a se merge pana la anihilare. Nu una fizica, evident, ci una care sa presupuna „raderea“ lor completa din spatiul public.
In schimb, de la inaltimea demnitatii pe care a dobandit-o, Victor Ponta arunca vorbe la moda (vezi Putin vs. Euromaidan) despre cei pe care, nu se stie din ce motiv, inca ii mai vede drept mari adversari. Le arunca fara ca macar sa aiba o minima idee despre ceea ce inseamna, asemenea unui scolar care vrea sa-si impresioneze colega de banca folosind cuvinte auzite sau poate odata citite, dar al caror sens ii scapa.
O seama de comentatori au incercat sa conduca discutia exclusiv pe pista Traian Basescu, motivand ca „oricum cu Ponta ne-am lamurit deja, ce sa mai vorbim?“. Or, exact aici e gafa monumentala, in opinia mea. Adica sa pui toate tunurile pe un presedinte care isi termina, curand, ultimul mandat, care a lasat sa faca performanta la ICR personalitati precum Mircea Mihaies sau Horia-Roman Patapievici (OK, poate si pentru ca nu l-a interesat atat de tare subiectul, ca sa ii ascultam si pe talibanii anti-Basescu), dar sa cautionezi ori, cel putin, sa il treci cu vederea pe cel care conduce in acest moment Guvernul Romaniei si cel mai important partid din tara si are ambitia de a deveni in acest an si presedinte, pare cel mult… ciudat.
Altfel, se lucreaza intens la „nivelarea“ de constiinte si la acreditarea ideii ca „toti sunt la fel“, inclusiv in campul cultural. Nu numai ca nu sunt toti la fel, dar Horia-Roman Patapievici, Mircea Mihaies, Tania Radu au mai avut si insolenta de a pleca printr-o demisie de onoare, in aplauzele celor care au participat, in vara lui 2012, la ultima conferinta de presa a celor amintiti. Asa ca asta ar trebui sa ii dea de gandit si domnului Ponta: care e diferenta intre colegii sai de partid care, intr-adevar, pleaca in numar mare din birourile lor cu duba si cei putini care pleaca de bunavoie, tot dintr-o demnitate publica, in aplauzele celor pentru care au insemnat modernizarea culturala a Romaniei.
P.S. In urma cu doua saptamani scriam despre initiativa Primariei iesene de a-i monta un bust poetului de curte al ceausestilor, Adrian Paunescu, in Copou. Saptamana asta am aflat ca, dupa masacrul teilor de pe Stefan cel Mare, pe „edili“ ii incomodeaza circa un hectar de padure din Parcul Expozitiei, pe care a marcat-o pentru taiere. Daca la centru Ponta se rafuieste cu „fascistii“, aici, la Iasi, supusul sau Gheorghe Nichita ii catalogheaza pe cei care nu sunt de acord cu domnia sa in privinta gestionarii spatiilor verzi din urbe drept „isterici“, „cretini“, „bolnavi mintal“ (bibliografie: „Ziarul de Iasi“, pagina a II-a, editia din 9 mai 2014).
Galerie foto
