Avem o problema de raportare etica la furt. Probabil ca ni se trage tot din perioada comunista, cand toata lumea mai fura ori mai incalca legile abuzive, ca sa supravietuiasca. Dupa caderea comunismului nimeni nu ne-a spus ca gata, de-acum normele supravietuirii in comunism nu mai functioneaza. Asa ca am mers mai departe in acelasi fel, care cum am putut. Odinioara furam mai cu fereala; de-acum, ca au cazut tiranul si sotia lui, putem s-o facem in libertate.
Da, cred ca exista posibilitatea ca, dupa normele morale din tarile Europei Occidentale, romanii sa poata fi considerati un popor de hoti si infractori. Nu pentru ca am exportat retele intregi de jefuitori, traficanti, spargatori de bancomate si alti ambasadori ai Romaniei autentice. Pur si simplu sistemele noastre morale sunt desincronizate: ceea ce la noi e acceptabil sau cel putin explicabil social la ei e inacceptabil si degradant. Noi venim dintr-o lume comunista, in care furtul era una din putinele activitati democratizate. Si daca atunci furtul era ceva bun, chiar salvator, de ce ar fi acum altfel?
Nu, n-a explicat nimeni de ce. Dimpotriva. Imi amintesc ca in primii ani de dupa retrocedarea padurilor, candva in prag de iarna, am vorbit cu cineva care tocmai isi aducea un car de lemne acasa. „E bine acum, ca ati primit padurile inapoi, aveti de unde lua lemne“, am zis eu intelegator. „Ei“, mi-a facut omul cu ochiul, „da’ ce, crezi ca imi tai lemnele mele? Ce, is prost? Tai de la altii!“ Apoi a continuat, oarecum resemnat: „Ca si altii taie de la mine. Numai sa-i prind eu odata, ca sa vezi…“. Deci asa mergea (cat o fi mers): fiecare fura din padurea consatenilor, dar se ferea sa taie din propria padure – de acolo taiau altii. Pana la urma banuiesc ca fiecaruia ii disparea tot atata lemn cat ar fi taiat si singur, cinstit, de pe proprietatea lui. Dar cum sa iei de la tine cand poti lua de la altul? Macar ca sa-ti faci mana, sa te mentii in forma – daca tot se zice ca romanii sunt un neam de hoti!
De eticheta asta imi amintesc de nenumarate ori. Cand ies pe strada in oras, vad mereu gauri de canal descoperite sau cu crengi infipte in ele. Stiu ca de acolo s-au furat capacele. Si mai stiu ca la centrele de colectare se cumpara fara probleme asemenea capace furate. Probabil ca tuturor li se pare normal – doar suntem un neam de hoti. In ziare citesc mereu despre fonduri deturnate de la spitale, afaceri dubioase cu bani de la guvern si de la consiliile judetene, licitatii trucate, invarteli dubioase – si e normal, doar suntem un neam de hoti. Am chiar senzatia ca borfasii care circula prin Europa Occidentala sunt ratatii Romaniei, cei care nu au fost in stare sa reuseasca in viata aici, acasa. Hotii cu adevarat talentati, profesionistii meseriei nationale, sunt milionari si jupani, controleaza orase si judete intregi si nici nu se mai dau jos din pat la oferte mai mici de un milion de euro.
Asa ca daca vi se pare ca imaginea Romaniei hoate o cladesc doar tabloidele, pornind de la niste amarati de borfasi prinsi in Anglia sau Italia, mai ganditi-va. Ganditi-va ce fel de oameni administreaza si conduc tara. Recent un fost prim-ministru a fost trimis la inchisoare pentru niste deturnari dubioase de fonduri. E unul din oamenii care s-au imbogatit rapid in doar cativa ani, fara sa faca nimic altceva decat meseria nationala a romanilor. Alti fosti ministri, parlamentari, primari, sefi de consilii judetene au si ei zeci, sute de dosare penale, al caror continut se reduce pana la urma la furt – intr-o forma sau alta. Furt din avutul obstesc, cum se zicea pe vremuri. La un moment dat, din patruzeci si unu de sefi de consilii judetene, sapte sau opt aveau dosare penale. Restul, cred, nu fusesera inca prinsi. Nici actualul prim-ministru nu sta mai bine, doar ca furtul lui e unul mai rafinat: furt intelectual. Plagiat. In Occident se stie ce inseamna si ce reprezinta.
Dar in Romania toate astea suna firesc. Fostul prim-ministru a fost declarat de o doamna jurnalista, mai sensibila de felul ei, „detinut politic“ – si doamna are dreptate, caci cum sa inchizi un om pentru furt la inalt nivel? La noi furtul nu e tocmai o infractiune, iar furtul la nivel inalt e chiar o virtute. In acelasi fel, sute de oameni, altfel respectabili, au sarit in apararea prim-ministrului plagiator, explicand ca plagiatul nu e plagiat si ca nici nu conteaza, de vreme ce cartile se fac scriind lucruri din alte carti. Asa cum (vorba romanului) averea se face luand bani din buzunarele altora.
Pana la urma e doar o problema lexicala. Occidentalii ne numesc hoti si da, din perspectiva lor limitata, au dreptate. Noi ne spunem descurcareti. Dar realitatea e tot aia.