Carti care fac curat, care scot ce-i mai rau din tine si arunca totul pe geam. Una dintre aceste carti este Jurnalul lui Max Frisch, publicat la Univers in 1984, in traducerea Corinei Jiva. Fara cancanuri (deci din alt film decat fratii Goncourt), dar cu suficient de multa intelepciune si luciditate incat sa nu mai ai nevoie de barfe cu Brecht. Vorba lui Julian Barnes, cand scrie despre Sarah Bernardt in Niveluri de viata: „Dat fiind ca isi ducea viata printre complicatii si artificii, simplitatea o induiosa intotdeauna“. Cam asa si eu. Detoxifierea de excese se face cu Frisch sau cu apa cu lamaie, depinde ce-aveti la indemana. Din apa recomand mai ales lamaia, iar din Frisch mai ales chestionarele. Despre relatia cu umorul, cu banii, cu iubirea, cu celalalt sex, cu prietenia, cu moartea, cu speranta. Transcriu aici cateva intrebari din chestionarul (alcatuit in 1969) pe tema umorului, pentru ca e, cum se zice, esential: „1. Daca aduceti pe cineva in situatia sa-si piarda umorul (de pilda, pentru ca i-ati lezat sentimentul de rusine) si daca atunci faceti constatarea – omul acesta n-are umor; socotiti ca dvs. aveti umor pentru ca radeti acum de el?; 4. Socotiti ca inseamna umor: a. sa radem de un al treilea? b. sa radeti de dvs. insiva? c. sa determinati pe cineva sa poata rade de sine, fara a se rusina?; 7. Aveti umor cand sunteti singur?; 8. Daca spuneti despre un om ca are umor, va referiti la faptul ca va face sa radeti sau ca dvs. ati reusit sa-l faceti sa rada?; 9. Cunoasteti animale dotate cu umor?; 12. Daca sunteti constient ca in clipa de fata nu aveti umor, gasiti ca umorul pe care-l manifestati uneori este o atitudine superficiala?; 15. De ce se tem revolutionarii de umor?; 19. Vi se intampla ca in umor sa descoperiti ca sunteti altcumva de cum v-ar placea sa fiti, cu alte cuvinte, va sperie propriul dvs. umor?“. Ei, ce ziceti, va sperie?
