Ian Fleming: cocktailurile
Despre parintele lui James Bond se stie ca era un mare consumator de alcool si tigari. Prefera, se pare, mai ales cocktailul Vesper (sau „vodka martini“) a carui reteta a dezvaluit-o in romanul Casino Royale: 6 cl gin, 2 cl vodca, 1 cl Lillet alt, putina lamaie. „Shaken, not stirred“, evident. Fleming a transmis pasiunile sale si „fiului“ sau, James Bond. Recent, un grup de medici englezi s-au amuzat sa calculeze volumul de alcool consumat de agentul 007 in romanele lui Fleming. Cu o medie de 730 ml de alcool saptamanal, Bond este un alcoolic inveterat, raportat la media admisa de 210 ml de catre OMS.
Ernest Hemingway: alcoolul si luptele cu tauri
Liderul grupului de scriitori dependenti de alcool este condus, de departe, de Hemingway care s-a dovedit toata viata un alcoolic functional. A inceput sa bea si mai intens in anii ‘’50, ca remediu pentru rani captatate intr-o serie de accidente. Cantitatea industriala de bautura consumata a intrat in legenda, iar Hemingway este creditat ca inventator al mai multor bauturi precum daiquiri si mojito, ceea ce nu e sigur. Este sigur insa ca a creat cocktailul Papa Doble (sau Hemingway Daiquirí).
Pe langa bautura, Hemingway era pasionat si de tauromahie, arta a arenei careia ii sucombase si Teophile Gautier, in 1853. Lupta cu taurii l-a fascinat intr-atat pe Hemingway incat i-a dedicat volumul Moartea dupa-amiaza. Grijuliu cu dependentele sale, Hemingway a creat si un cocktail – o combinatie de absint si sampanie – cunoscut ca „Sampania Hemingway“.
Malcolm Lowry: mezcal
Clarence Malcolm Lowry (1909-1957) isi datoreaza celebritatea romanului sau din 1947, Under the Volcano, care este considerat una dintre cele mai bune carti ale secolului trecut. Iar Lowry, spun unii, datoreaza aceasta carte viciului sau, bautura, care l-a insotit toata viata (a murit, se pare, din cauza unui cocktail de barbiturice si alcool). Eroul lui Under the Volcano este Geoffrey Firmin, un consul britanic alcoolic. Lowry prefera, pare-se, mezcalul, o ruda apropiata a tequillei, un distilat alcoolic din maguey, foarte popular in Mexic.
Paul Verlaine: absint
Si Baudelaire, si Rimbaud erau devotati acestei fée verte, dar Verlaine era cu adevarat indragostit de ea. Cand povestea lui de dragoste cu Rimbaud a luat sfarsit, poetul s-a scufundat in consumul de absint si a sfarsit prin a face doi ani de puscarie dupa ce si-a impuscat in brat fostul amant. Spre finalul vietii, Verlaine, singur si sarac, a renuntat la toate viciile, mai putin la absint pe care, spune legenda, l-a baut chiar si pe patul de moarte.
William S. Burroughs: heroina si armele de foc
Ca Burroughs consuma heroina nu a fost niciodata un secret, fiindca mare parte din viata sa a fost dependent de acest drog. Mare parte din opera sa este compusa din texte autobiografice despre propriile lui experiente cu stupefiantele. Burroughs chiar a vandut heroina in anii ‘’40, in Greenwich Village. E perioada in care s-a „inhaitat“ cu Allen Ginsberg si Jack Kerouac pentru a se scufunda in excesul consumului de drog si a fonda „generatia Beat“.
Cea mai fatala dependenta a lui a fost insa fascinatia pentru armele de foc. In 1951, in timpul unui sejur in Mexic, Burroughs s-a jucat „de-a Wilhelm Tell“ cu un revolver si un pahar de sampanie asezat pe capul sotiei, Joan Vollmer. Experienta s-a sfarsit tragic, iar Burroughs, ros de vinovatie si inecat in droguri, s-a inspirat din acest eveniment pentru celebrul sau roman The Naked Lunch.
Hunter S. Thompson: LSD
Este un personaj care intruchipa de unul singur un adevarat dictionar de droguri. In anii ’60, Thompson a experimentat tot ce i-a cazut in mana: cocaina, mescalina, alcool, LSD, marijuana etc. Road-tripul lui halucinogen s-a cristalizat in opera care avea sa il faca celebru, romanul Fear and Loathing in Las Vegas.
Henry Miller si Lord Byron: sexul
Se pare ca Byron era cu adevarat obsedat de sex si numai in timpul sejurului sau in Venetia s-a culcat cu peste 250 de femei (fara a mai pune la socoteala barbatii). A mai avut relatii cu sora lui vitrega, iar una dintre celebrele lui amante, Lady Caroline Lamb, l-a declarat „mad, bad and dangerous to know“. Tot sexul a fost marea obsesie a lui Henry Miller care, totusi, pare sa fi fost mai mult provocator decat obsedat. „Sexul este unul dintre cele noua motive care pledeaza in favoarea reincarnarii. Celelalte opt nu au importanta“, a spus Miller.
Charles Dickens: morga
Se pare ca celebrul Dickens era fascinat de acest loc al mortii unde statea zile intregi, urmarind sosirea si pregatirea cadavrelor. El a descris aceasta fascinatie fata de morga drept „o atractie pentru repulsie“. „Sunt atras spre morga de o forta irezistibila“, a recunoscut el.
Honoré de Balzac: cofeina
Se spune ca autorul Comediei umane consuma pana la 50 de cesti de cafea pe zi. Cand nici aceasta doza nu a mai fost suficienta, Balzac a inceput sa rontaie boabe de cafea. Cum oare, altfel, ar fi reusit sa scrie cele 133 de carti din Conditia umana, se intreaba, malitios, site-ul MyBoox.fr.
Galerie foto
