Viata de vedeta postuma a lui Michael Jackson a inceput mai greu. Jackson a murit pe 25 iunie 2009, chiar cand pregatea un turneu major prin care incerca sa recastige tronul de „rege al muzicii pop“. Dupa decesul sau, mostenitorii au permis casei de discuri Sony sa lanseze zece albume din arhivele cantaretului, in schimbul frumoasei sume de 250 de milioane de dolari. La asta se adauga alte proiecte postume precum documentarul This is it si spectacolul Michael Jackson Cirque du Soleil din Las Vegas.
Primul album a fost lansat de Sony in 2010, „bibilit“ de o armata de producatori (printre care Teddy Riley, John McClain, 50 Cent sau Lenny Kravitz) si continea, probabil, cam ce era mai bun prin arhivele lui Jackson. Albumul, intitulat Michael, a fost promovat de Sony drept „primul disc de studio al lui Michael Jackson din 2001 incoace“. Abia a atras atentia si numai unul dintre cele patru single-uri lansate, Hold My Hand, a intrat in Top 40 Billboard. „Aceasta reactie“, comenteaza Greg Kot, „nu a fost surprinzatoare; albumul nu a fost rusinos de slab, ci, mai degraba, o colectie de mediocritati, melodii sub standardul Michael Jackson.“
Xscape, al doilea disc postum Jackson, a fost lansat pe 13 mai, ingrijit de o armata de producatori de top condusi de Timbaland si avand invitati de marca precum Mary J Blige, Questlove sau D’Angelo.
Xscape a fost insotit, in general, de critici favorabile, asa cum contorizeaza agregatorul Metacritic, desi se vede clar ca lumea e de parere ca nici acest disc nu e la inaltimea marilor albume ale lui Michael.
„Daca acest album se va dovedi bun, va contrazice lunga istorie a majoritatii muzicii postume“, crede Greg Kot. „La urma urmei, nume mari precum Elvis Presley, Jimi Hendrix, Tupac Shakur, Kurt Cobain de la Nirvana, Jim Morrison de la The Doors, Jerry Garcia de la Grateful Dead s-au dovedit la fel de prolifice dupa moarte ca in viata, numai ca rezultatele au fost mult sub asteptari.“
Greg Kot invoca exemplul lui The Beatles, „singurul brand comparabil cu Michael Jackson in cultura muzicii pop“. Asasinarea lui John Lennon in 1980 a destramat odata pentru totdeauna visul unei reuniuni The Beatles, dar a dat startul aruncarii pe piata a unui val de produse care au culminat in anii ’90 cu seria Anthology de dublu CD-uri.
The Beatles Anthology a fost promovata prin cateva piese single cantate de cei trei Beatles ramasi, cu vocea inregistrata a lui Lennon. Pe langa o serie de documentare, continea si material pe care membrii formatiei si producatorul George Martin l-au considerat, vreme de decenii, „inferior“ si nedemn de a fi scos in public. „E ca si cum ai cumpara o carte de schite facute de un artist inainte de a picta capodopera“, a comentat, la vremea respectiva, Bill King, un celebru fan si specialist in Beatles. Cu toate acestea, gratie unei campanii de promovare intense si a foamei publicului pentru muzica celor patru artisti, The Beatles Anthology a fost un imens succes financiar.
Ce ar fi facut artistul cu aceste „resturi“?
Diluviul de produse postume este caracteristic in cazul fiecarui artist care a murit tanar, scrie „BBC Culture“. Jimi Hendrix a scos in timpul vietii numai trei albume de studio, dar, dupa moartea lui, in 1970, au fost editate zeci de albume. Tupak Shakur a scos patru discuri in viata, iar dupa moarte i-au mai aparut sapte, primul dintre acestea fiind declarat de „Entertainment Weekly“ drept „o exploatare rusinoasa care dezonoreaza muzica si mostenirea lui Shakur“. „Jim Morrison“, spune Greg Kot, „a fost atat de re-impachetat, reciclat si re-vandut incat pana si bateristul trupei The Doors, John Densmore, s-a declarat satul in cartea sa Unhinged.“
Dar, spune Kot, cel mai frustrant lucru este ca nu vom sti niciodata ce ar fi facut artistul cu aceste „resturi“ daca ar fi trait. „In astfel de momente, esti tentat sa te intrebi «Ce ar fi facut Quincy Jones?».“
Jones este cel care a produs cele mai bune albume ale lui Michael Jackson, inclusiv faimosul Thriller. Pentru a selecta cele noua piese care aveau sa apara in cele din urma pe disc, Jones si Jackson au inregistrat si lucrat la cateva zeci de melodii, dintre care le-au ales doar pe cele mai bune. In interviuri, Jones a vorbit deseori despre perfectionismul lui Michael Jackson si a povestit cum refuzau orice cantec care li se parea cat de cat slab. „Michael stia ce ii placea si stia ce va merge pe piata. Orice altceva era pentru el zgomot. Este un motiv pentru care dadeam deoparte zeci de melodii – stiam ca puteam face lucruri mai bune“, a explicat Jones.