Ci din cauza faptului ca niciunul dintre ei nu a mai avut curajul sa-l guste dupa ce am suflat in lumanari. Pentru ca eu ma aflu intr-o postura fiziologica oarecum ciudata. In termeni populari, vorbesc cu precipitatii. Adica orice deschidere a gurii, indiferent ca vreau sa rostesc un cuvant sau doar sa suflu in lumanarile tortului cu ciocolata, este dublata de eliminarea unei cantitati considerabile de saliva. Si, culmea ironiei, cu cat inaintez in varsta cu atat mai multe sunt lumanarile peste care trebuie sa suflu. In cazul meu sa plou, daca verbul acesta ar suporta forma de persoana intai singular.
Asa am fost dintotdeauna. Am dintii rari, iar asta nu s-a schimbat nici macar odata cu aparitia danturii definitive. Daca te salut, scoti batista si te stergi pe fata. Tata imi spunea, in gluma sper, ca ma pot face pompier. Ca as fi singurul om din lume care ar stinge focul doar stand de vorba cu el. Ca cica l-as convinge cu vorba buna. Dar de fapt va dati si voi seama de latura cinic umoristica a sfatului, ca nu e nici pe departe profunda.
Vara mergeam la bunici. Bunica se bucura tare mult cand ii calcam pragul. Stiti cum ma alinta? Imi zicea „ploita mea de vara“. Dimineata si seara ma ducea in gradina si ma punea sa recit poezii deasupra rasadurilor de rosii si vinete. Eram un recitator destul de productiv, atat timp cat mi se schimba din cand in cand pozitia pe scena, ca sa nu ma adresez prea mult unui singur lot de rosii, fapt care a dus uneori la chifligirea si manarea respectivelor plante, pe fondul hiperumiditatii.
Doamna diriginta din ciclul gimnazial a insistat ca parintii sa ma duca la medic, afirmand ca parchetul clasei s-a umflat numai si numai din vina mea. Medicii orelisti mi-au dat chiar o adeverinta in care scria clar ca problema aceasta nu are nici o natura patologica, iar ca recomandare mi-au prescris vorbitul in punga. Sunt omul care umple pungile cu vorbe. Pe care le ineaca in saliva. Uneori, in gluma, imi pun punga la gura si rostesc doar cuvinte care nu se pot scufunda: lemn, polistiren, ulei. Alteori prefer doar sa tac si sa privesc marea. Ea pare ca ma intelege.
Astazi este o zi importanta pentru mine. Omul pe care il admir si il stimez mult, presedintele tarii, va veni in orasul meu. Vreau sa ma apropii, sa-i strang mana si sa-i urez succes pentru luptele politice viitoare.