Domnul Joe Biden, cetatean american si vicepresedinte in administratia Obama, nu este un naiv. Asta, chiar daca discursul domniei sale din timpul vizitei la Bucuresti te putea duce cu gandul la chestia asta. Vazand zilnic jalnica dramoleta jucata de actorii politici pe care ii numim „alesi“, poti confunda lesne un avertisment prietenesc si o incurajare cu un happening de arta postmoderna; cand contempli zabrelele coliviei in care te-ai nascut, o pasare care canta de „dincolo“, din libertate, poate parea dintr-un alt film. Intr-un fel, este. Domnul Biden a venit la Bucuresti, s-au scris deja zeci de texte pe tema asta, ca sa ne spuna o chestie pe care politicienii occidentali, fie ca-s din America sau din Europa vestica, o repeta de 24 de ani: fratilor, faceti-va ordine in ograda, daca vreti sa fiti credibili!; bun, ati inceput niste reforme, continuati-le, e spre binele vostru si al nostru!; lasati luptele meschine in plan secund, zau ca nu merita!
Ceea ce nu vor sa priceapa liderii nostri este ca o alianta inseamna, in primul rand, o uniune de idei si de principii. Cuvinte mari, veti spune. Si fapte mici si putine, am putea adauga. Elitei politice romanesti ii pasa, in fapt, prea putin de mesajele astea. Comportamentul multora dintre membrii ei seamana, cu ocazia unei vizite a unui important reprezentant din „lumea ailalta“, cu cel al unora dintre primarii de azi si de ieri sau cu al secretarilor de partid de pe timpuri: vopsim pomii, punem tricolorul, mascam gaurile, pregatim sarea, coacem panoaca mare, chemam fanfara. Pe scurt, dam totul cu fard. Cu cat sunt mai mari cosurile de pe fata, cu atat mai mult fond de ten folosim. Tovarasi, astazi trebuie sa aratam bine in fata sefului! Dupa aia, mai vedem noi! Las’ ca zicem ca el si facem tot ca noi!
Vizita domnului Biden a fost urmata de alegerile europarlamentare. Cateodata, apropierea unor evenimente de genul asta este haioasa. Asta, desigur, daca nu ar fi tragica. Politicienii au strans panglicile, si-au aruncat inapoi in dulap costumul „cel bun“ care se poarta doar la vizita sefului, gaurile au reaparut, pomii s-au dezverzit. Am retrait apoi aceeasi scena pe care, de cand ne-am trezit in salonul Uniunii Europene, o vedem la fiecare scrutin: alegerile astea de la noi sunt orice, numai „europarlamentare“ nu-s! O campanie jalnica a fost urmata de o prestatie similara in si dupa ziua de duminica. Am putut constata, oare pentru a cata oara?, ca nu avem nici o legatura cu realitatea. E suficient sa ne uitam pe listele propuse de partidele politice, sa urmarim care ne sunt noii reprezentanti in Parlamentul European. E de ajuns sa constatam ca, in afara catorva oameni care chiar au ce sa faca pe acolo, in rest, majoritatea sunt – iar timpul va arata asta, exact ca in mandatele precedente ale celor de pana mai ieri – beneficiarii unei sinecuri. Dupa acelasi model stralucit, cladit pe timpul lui Ion Iliescu, al numirii in functii de consuli sau de ambasadori ai Romaniei de personaje loiale, nu competente (diplomati de cariera? as!), in aparatul care te teleporteaza la Bruxelles intra cei pe care ii numim „oameni de nadejde“. „Baietii buni“. Si, evident, ca salata de boeuf sa fie completa, prin teleportor mai scapa si cate un personaj cu independenta declarata si incerta.
In fond si la urma urmei, cam la asta se rezuma, in multe cazuri, apartenenta noastra la comunitatea occidentala: la a exploata o noua ocazie de a testa alegerile din tara, parlamentare sau prezidentiale si la a mai satisface niste oameni loiali partidelor. In timpul asta, Europa fierbe la foc mic. La noi, se cauta deja vopsea pentru urmatoarea vizita a tovarasului.
FOTO: www.adevarul.ro