despre iubire si sensul vietii, alteori sunt puse de-al naibii sub nasul tau, te trag de guler si-ti scotocesc prin buzunare. Fiecare cititor constiincios are o colectie de bucati, un insectar de fraze in care se multiplica la infinit. Colectia mea s-a imbogatit de curand cu povestirea „Gute Luisa“, din volumul Eram singur si fericit al polonezului Pawe? Huelle (trad. de Radoslawa Janowska-Lascar si Mihaela Cornelia Fiscutean, Polirom, 2014). A fost o intamplare ca pe fetita aparuta din desisul de iedera, vita salbatica si volbura o cheama Luisa. Putea s-o cheme si Varvara, tot ar fi fost o bucata din mine. „A sarit de cateva ori intr-un picior si, parca fredonand, a zis: — Gute Luisa, Gute Luisa, eu sunt Luisa cea buna, iar tu cine, cine esti?“ Luisa cea buna e Luiza cea buna din mine, o fetita „maruntica, nebronzata, pistruiata“ care vorbeste mult, se alinta cochet si eficient, se teme de banditul Zdanowski, stie rugaciuni in latina si are grija de tatal ei, barcagiu si tocilar de cutite. Nu merge la scoala si nici n-o sa mearga vreodata, se plimba toata ziua pe insula caramizilor. Se-mprieteneste repede cu un baiat putin mai mare decat ea, il face frate („Dar zi-mi mai bine, ai sa-mi fii frate?“) si se lasa dusa in vizita la o matusa excentrica si trista, unde rade tot de pe masa si face o baie. „Dupa sendvisurile micute din care inghitise peste doua duzine, dupa chiftelele reci, dupa pestele a la grec, dupa portia de salata orientala, oua drese cu maioneza, rascovi marinati, heringi cu ceapa, si-a turnat vin, a baut o inghititura mica si apoi, cu aceeasi expresie absolut indiferenta, s-a apucat de cabanosi si, in cele din urma, cand ultima bucata a disparut in gurita ei marunta, privirea sa s-a atintit asupra movilitei nisipoase de halva.“ Pe drumul spre casa, inevitabilul s-a-ntamplat: „Pe la jumatatea podului, Gute Luisa mi-a lasat mana si mi-a zis cu o voce linistita, joasa: — Isuse, imi vine sa borasc!“. Dupa care, ca orice Gute Luisa din lume, a disparut fara urma.
