Ar fi putut iesi, din punct de vedere structural si stilistic, ca un volum nascut dintr-o teza de doctorat: precis, la obiect si fara prea multe detalii inutile. Nu este cazul pentru ca, in treacat fie spus, Mirel Banica si-a publicat deja teza in volumul Biserica Ortodoxa Romana, stat si societate in anii’ 30 la Editura Polirom, in 2007. Deci nu, Nevoia de miracol nu a iesit asa, in ciuda faptului ca are toate ingredientele necesare: definire clara a obiectului de studiu, metoda de cercetare, incadrare istorica, documentare atenta in presa „epocii“, interviuri, note de subsol, referiri bine alese la literatura de specialitate etc. Ceea ce indeparteaza insa volumul de fata de ariditatea unui studiu doctoral, fara a-i stirbi totusi acuratetea stiintifica, sunt stilul si implicarea. Iar demersul este cu atat mai valoros cu cat, desi asemenea volume nu lipsesc deloc in Occident, in spatiul ortodoxiei sunt cu adevarat rare.
Cum se scriu notele de jurnal in pelerinaj
Prima parte a lucrarii, adica notele de teren care au 280 de pagini, ar putea alcatui singura un volum, poate fi citita atat ca un jurnal de pelerin, cat si ca niste note ale unei calatorii de documentare sau initiatice. Ele reprezinta observatii adunate de-a lungul a patru ani de pelerinaje, intre 2009 si 2013. Sunt patru ani de contact cu sacrul la manastiri din Dobrogea, prin imprejurimile Bucurestiului, la Iasi, Suceava sau Nicula. Iar sacrul nu este privit doar neutru, prin lupa cercetatorului, ci si prin ochii pelerinului intr-a carui piele autorul a intrat deliberat si fara probleme, ceea ce nu-l transforma insa nici in avocat, nici in inamic al pelerinajului sau al… turismului religios, asa cum s-a intamplat sa fie acuzat in urma publicarii catorva fragmente in „Dilema Veche“ si „22“.
In fond, avem o abordare sistematica, prin care un jurnal scris deloc rau este transformat in materialul brut necesar cercetarii. Sincer, nu mi-am propus sa citesc in intregime aceasta prima parte a lucrarii, curios fiind mai degraba de cea de-a doua, insa m-am trezit ca am parcurs-o integral. E adevarat ca notele acestea nu sunt deloc lipsite de valente literare, insa nu cred ca acesta a fost singurul motiv. Vasta tipologie umana, cu toate motivatiile ei, este impresionanta. E captivant sa vezi cat de multe lucruri interesante se pot scrie cu privire la un pelerinaj, daca ai ochiul treaz si detii controlul textului.
Abordarea este onesta si cuprinzatoare
Studiul pelerinajelor romanesti realizat de Mirel Banica nu este scos din contextul general al pelerinajelor. Fenomenul autohton e circumscris unei arii mai largi si ii sunt identificate particularitatile. Referirile la studiile similare ce exploreaza pelerinajele catolice sau apartinand altor confesiuni sunt binevenite si, totodata, bine dozate, avand scopul de a oferi cititorului interesat o viziune cuprinzatoare si o incadrare corecta. Nu sunt excluse de la analiza nici componentele sociale sau cele politice ale gandirii si trairii religioase din timpul pelerinajelor. Cu toate acestea, autorul reuseste sa nu derapeze in didacticism. Edificatoare in acest sens mi se pare marturisirea „pelerinajul m-a vindecat de biblioteca si de vanitatea indusa de ea“.
Ce se intampla cand iti iei analiza foarte in serios
Dupa ce sunt trecute in revista faptele pelerinajului, urmeaza decodificarea si interpretarea acestora, dimpreuna cu punerea lor in contextul mai amplu al credintei: o ocazie de care autorul profita ca sa despice firul in patru, abordand inclusiv teme mai sensibile. Astfel se intreaba daca pelerinul este si turist, incearca sa deceleze granita dintre mila si filantropie, nu se sfieste sa vada inferentele politicului asupra vietii religioase si invers, analizeaza perspectiva economica a pelerinajului si ii urmareste ecourile in mass-media. Ca veni vorba, sa notam ca ceea ce ilustreaza aceasta din pelerinaje nu reflecta nici pe departe realitatea si, dimpotriva, o distorsioneaza grav. Continuand, prezenta feminina este abordata cat se poate de franc si fara menajamente, la fel ca si cea a rromilor.
Terenul fiind indelung pregatit, se poate trece la nucleul volumului, anume la nevoia de miracol si felul in care acesta este trait in timpul sacru al pelerinajelor, mai exact in timpul asteptarii la rand. Perspectiva antropologica este completata in mod fericit de interpretari sociologice si psihologice, care produc placere inclusiv cititorului ce nu si-a propus sa afle chiar atat de multe despre pelerinaj in sine. Sunt pagini cursive, dar docte, care dezvaluie profunzimi neasteptate ale unui fenomen atat de repetitiv si de mediatizat, incat nu iti prea vine a crede ca mai are cu ce sa te surprinda.
Un volum cu adevarat necesar
Practic, ne aflam in fata unui studiu a la carte, foarte necesar. El nu va fi validat niciodata cu adevarat de comunitatea academica pentru ca nota personala, asumata de altfel foarte clar si foarte explicit, e prea pronuntata. Faptul ca are un caracter stiintific la fel de accentuat este indiscutabil, insa insuficient, pentru ca abordarea personala a sacrului, trairea acestuia, risca sa mistifice rezultatele cercetarii. Implicarea este o meteahna permisa cu mari rezerve, din cauza riscului de aculturalizare, doar studiilor de antropologie. (Cat de mult este pelerinajul un fenomen antropologic este o discutie pe care autorul nu o refuza nicicum, veti vedea cu cata eleganta o pune pe tapet.)
Pe de alta parte, despre o validare din partea Bisericii Ortodoxe Romane, iarasi, nu poate fi vorba. Desi onesta fata de credinta, cercetarea lui Banica pacatuieste prin lipsa de partinire si, mai ales, „denuntarea“ tentatiei Bisericii de a acapara, controla si valorifica, inclusiv pecuniar, pelerinajele.
Bine, vom spune, ei si? Este grav pentru un asemenea tip de lucrare sa fie vaduvita de legitimari oficiale venite din partea ierarhiilor academice sau a celor bisericesti? As indrazni sa spun ca nu, ba chiar dimpotriva. Asta pentru simplul fapt ca ofera o garantie a lipsei de partizanate. Iar daca aceasta onestitate apartine unui autor bine umblat prin mediul universitar, dar care abordeaza faptul religios cu o curiozitate sanatoasa si fara a-si nega subiectivismul, atunci cu atat mai bine!
Da, avem mare nevoie de miracol, precum si de asemenea carti. Aproape ca am putea spune despre ele ca sunt de-a dreptul… miraculoase. Nu de alta, dar intr-o epoca in care tehnologia copy/paste produce la noi cateva mii de doctori anual, asemenea lucrari pot fi catalogate drept raritati.
Mirel Banica, Nevoia de miracol. Fenomenul pelerinajelor in Romania contemporana, colectia „Plural M“, Editura Polirom, 2014