De la Abel si Cain pana in zilele noastre, motivul epic al disputei, al dusmaniei, al neintelegerii impinse pana la crima (ritualica sau ba) predomina in destule documente etnografice sau etnosofice. De la Romulus si Remus, sacrificarea unuia dintre cei doi frati este aproape o cerinta obligatorie pentru fundarea unui oras, a unei natiuni, a unei civilizatii. Si chiar daca actul sangeros va fi fost o simpla si eficienta rezolvare a disputei pentru scaunul de sef, persistenta in timp a comunitatii intemeiate va fi inaltat fapta la rang mitologic, acordandu-i valente morale. Ultima jumatate de secol, prin abundenta realizarilor cinematografice, a impins povestea intr-un soi de balta a locului comun, din care s-au pescuit naravase interpretari. Valoarea educationala a pierdut teren in favoarea factorului politic, diferendul princip(i)al s-a inchis in logica luptei pentru putere, condimentata deseori cu elemente erotice.
Domeniu foarte epic, si nu in putine cazuri dramatic, rockul a avut si are parte din plin de nutriment… Era sa folosesc aici cuvantul „epistemologic“, dar mi-am dat seama ca nu scriu un articol filosofic pentru reviste de specialitate, ci un text liber despre o trupa rock decent zgomotoasa. Powerman 5000 se cheama, cu precizarea ca titulatura de benzi desenate e pusa in joc de-un solist vocal, lider si „dictator“ nabadaios, care isi zice Spider One, pe numele adevarat Michael Cummings. Desi este fratele mai mic al notoriului Rob Zombie, arata ca si cand ar fi clona lui Billy Idol.
Cariera lui in showbiz nu difera de-a altora, rockeri industriosi & schizoizi, combatanti ai frontului pe care oamenii cu idei novatoare si traznite il tin deschis dintotdeauna impotriva banalitatilor cu staif, pretentii si succes la publicul imbecil. Se deosebeste prin optiunea initiala de-a nu incepe sa cante alaturi de fratele sau, in aceeasi trupa. Daca fac o recapitulare frugala, constat ca prea putini frati au rezistat alaturi, cazul de exceptie fiind Malcolm & Angus Young, la AC/DC. Si toti rockerii zburati din trupa cu care debutasera, unde celalalt frate era nr. 1, au sfarsit „cariera“ dupa cateva aparitii mai mult sau mai putin onorabile. Tom Fogerty a lasat Creedence Clearwater Revival in culmea succesului, si n-a cules mai nimic pentru vreunul din cele 5-6 discuri proprii. David Knopfler a plecat din Dire Straits pentru o vitejie solo, de care n-ati auzit. La noi, parca nimeni nu mai stie ca Iuliu Merca era frate cu Filip, uitat de multi dinaintea mortii celui care tragea Semnal(ul) M. (Egali in faima, fratii Ursulescu, desi sunt o forta vie, inca nu canta!)
Pesemne sa fie sigur ca nimeni nu-l va socoti „al doilea“, Michael si-a spus Spider One; nu-i exclus ca supranumele sa fie doar o strategie de marketing, dat fiind ca majoritatea trupetilor americani de metal industrial au adoptat pseudonime. Alaturi de vocalist, pe discul recent, Builders of The Future (T-Boy Records/Universal, 2014), ii gasim pe X51, Zer0, Sci55ors, DJ Rattan. Toti incearca sa construiasca un sunet nou, apropiat consacratului nu-metal industrial, cu pulsatii electronice dansante si fineturi distilate in retorta genurilor traditionale americane, de la jazz si blues la funk si country, intr-un mix sclipitor ca viata din Las Vegas.
In fapt, e stilul caracteristic trupei de-a lungul celor doua decenii de activitate, cu sapte albume originale, cu prezente pe coloana sonora a filmelor de actiune, gen Mission Impossible, si a jocurilor de computer. Lipsit (sau motivat?) de frustrarea fratelui mai putin norocos, Michael Cummings stie sa-si gestioneze traseul, chiar daca muzica trupei sale se poate lejer confunda cu a lui Rob Zombie…