Toata lumea stie mirosul cartilor vechi din biblioteci si anticariate. De asemenea, toti stiu cum miros cartile noi. „Asa cum este cazul cu toate parfumurile, mirosul cartilor este datorat unor compusi chimici“, scrie site-ul „CompoundChem“.
Se pare ca mirosul cartilor este greu de explicat chiar si de catre chimisti, fiindca nimeni nu a prea studiat acest subiect. In plus, exista o mare varietate de produsi – sute – folositi la realizarea volumelor, produsi care variaza de la o carte la alta. In general insa, mirosul cartilor are trei surse: hartia si chimicalele folosite la obtinerea ei, cernelurile tipografice si adezivii utilizati la legarea cartilor.
Parfumul cartilor vechi este datorat, spune „CompoundChem“, mai ales produselor continute in hartie, produse a caror compozitie a fost studiata de cei ce se preocupa de prezervarea cartilor.
„Hartia contine mai ales celuloza si mici cantitati de lignina care provin din lemnul folosit la fabricarea hartiei. Hartia de calitate contine mai putina lignina, element care, in arbori, are scopul de a tine laolalta fibrele de celuloza, dand astfel tarie lemnului. Tot lignina este responsabila si pentru ingalbenirea hartiei. Oxidarea o descompune in acizi care, apoi, descompun celuloza“, explica „CompoundChem“.
Mirosul cartilor vechi vine tocmai din aceasta degradare chimica. In cazul cartilor noi, procedee chimice moderne permit reducerea cantitatii de lignina, dar celuloza tot se va descompune la un moment dat – iar cartile noi vor degaja si ele, mai tarziu, parfumul de carti vechi.