In mijlocul judetului Iasi, de pilda, se afla comuna Erbiceni. La sarbatoarea acestei asezari au venit aici, pentru a doua oara, al doilea an consecutiv, purtatorii de cultura de la oras. Concret, primarul impreuna cu alti mai-mari ai locurilor au adus aici dichiselile Operei sau ale Teatrului National Iasi sau virtuozi ai Universitatii de Arte. O seara magica, transformata intr-o a doua zi autentica, asa ai putea vorbi despre Zilele comunei Erbiceni.
„Seara se intituleaza «Seara magica» si cred ca asta spune multe. Pret de cateva ceasuri, la Erbiceni, va fi un centru de cultura. In echipa care m-a ajutat la ducerea la bun sfarsit a acestui proiect l-as aminti pe viceprimar si pe cativa din Consiliul Local. Cu totii am facut de asa natura incat lucrurile sa mearga bine si iata, suntem la a doua editie de acest fel aici, la Erbiceni“, a spus Ionel Lungu, primarul comunei iesene.
„Seara magica“, dupa cum au intitulat-o oficialii, a fost deschisa de Corul Diamond al Scolii Generale din Erbiceni. Carmen, de Georges Bizet, sau Nabucco, de Giuseppe Verdi, s-au aflat pe lista de concert a acestor copii talentati condusi de profesoara Liliana Cosarca.
A fost un moment abrupt, care trimitea direct la o alta etapa a relatiei cultura-comunitate. Prin urmare, iti spui, comuna Erbiceni nu este numai un consumator de cultura majora, ci este si un colportor al culturii marilor orase din Apus! Si ce poate fi mai graitor in acest sens decat faptul ca ii vezi pe cei care inseamna viitorul unei comunitati ocupandu-se cu asa ceva?
Un concert la firul ierbii
De teama de a nu deveni prea sensibil, am lasat deoparte deschiderea, mi-am spus ca acesti copii reprezinta doar o mica masura a vointei obstei si ca, oricum, odata scapati de hainele stacojii din costumatia de scena, ei devin fiecare „a lui cutare“ sau „a lui cutare“… Pana sa ma consider in afara pericolului de a fi cucerit de inedit, pe scena apare cvartetul Mezzo din Iasi, prezent in formula completa. Un violoncel, o viola si doua viori, ca sa le luam in ordinea dimensiunilor, agreabil cantate de agreabile personaje. Imediat, pe scena improvizata in curtea Scolii din Erbiceni s-au facut auzite sonurile lui Ernesto Leucona, Ioachim Johov sau Dimitri Sostakovici. Razvan Rotar – vioara, Nicoleta Rotar – vioara, Catalina Toma – viola, Dumitrita Lenta – violoncel, acestia au reprezentat formula dispusa la o evolutie ceva mai sus de firul ierbii, daca e sa ne luam dupa inaltimea la care a fost montata scena. Spun asta deoarece inca mai consideram riscanta toata afacerea. Se pare insa ca ma inselam, deoarece satenii priveau captivati dansul arcuselor, prinsi in mreajele constructiilor muzicale pretioase.
„Am mai schimbat cate putin din repertoriu, nu am venit cu aceleasi piese ca anul trecut. Speram ca oamenilor sa le placa ce am ales si sa se bucure macar cat au facut-o si la editia de dinainte“, a precizat Catalina Toma, violista cvartetului Mezzo.
Dar am avut si teatru la Erbiceni. Tinerii Alice Ioana Sfaiter, regizor, coregraf si actor, si Emanuel Florentin, de la Teatrul „Luceafarul“ din Iasi, castigator, printre altele, al Trofeului pentru cel mai bun actor la cea de-a XVI-a editie a Festivalului Mondial al Artei Papusaresti de la Praga, au jucat un fragment din Ion Baiesu si au evocat intr-un sincretism nostalgic lumina vremurilor lui Charlot.
O alta prezenta glamour la Zilele comunei Erbiceni a fost grupul vocal Perpetuum din Iasi. Cu eleganta si cu un repertoriu special, inspirat din paradigma populara, corala a facut o punte discreta intre universul frust al vietii de la tara si tusa sofisticata, fragila a prelucrarilor in cheie culta. Muzica de oras! muzica de oras! frematau parca peretii scolii generale din sat. Savantlacurile domnesti erau cerute si asumate barbateste, ca la tara! Muzica de oras a cumpanit apoi inspre alte orizonturi. Chiar daca lumea satului este guvernata de lucrurile ferme, validate prin repetitie, se pare ca inefabilul improvizatiei specific muzicii jazz a fost bine prizat de publicul din Erbiceni. Mihaela si Cristi Garlea au interpretat cateva piese, imbracand in maniera jazz formele molatice de samba.
„Placut surprinsi am fost sa vedem cum lumea de la sat, deprinsa cu lucrurile ferme si cararile batatorite, a fost dispusa la improvizatie. Au cantat impreuna cu noi si s-au bucurat, muzica noastra a ajuns la ei si impreuna am construit cateva fragmente intr-un gen muzical cu totul neobisnuit, poate, pentru omul de la sat!“, a marturisit Mihaela Garlea, imediat ce a coborat de pe scena.
De la magic la autentic
Ziua a doua va spuneam ca a marcat virajul de la magic la autentic. Totul a inceput printr-o parada a costumelor populare, in contrapondere cu garderoba de epoca si un moment solemn cu depuneri de coroane la monumentul de langa Primarie. Sarbatoarea a trecut apoi sub semnul traditiei si al lumii satului prin spectacolele populare care i-au incantat pe cei prezenti pana spre orele serii.
FOTO: Sergiu Ciocoiu