Personal, am constatat ca e mult mai traumatizanta pierderea avionului decat a trenului. Ca sa prinzi acceleratul te mai poti urca si in ultimul moment – cumperi bilet si de la „nas“, te descurci tu cumva. La aeroport nu te prezinti niciodata insa fara bilet si nici nu urci in avion fara sa iti faci check-in-ul si sa treci de filtrul de securitate. Cam asa e si cu proiectul Iasului de candidatura la statutul de Capitala Culturala Europeana: vrem, dar procedurile din aerogara sunt prea complicate pentru noi.
Eram tanar licean, apoi student, iar Iasul avea o suma de evenimente de talie: Festivalul de Teatru „Avram Goldfaden“, Bienala de Arta Contemporana „Periferic“, Festivalul „Euro Dans“. Toate acestea au fost slab sau deloc sustinute de municipalitate. Realizate in mare parte cu finantare externa sau centrala, la un moment dat au capotat: din cauza mentalitatii locale, a unui public deloc pregatit sa le imbratiseze (parte mare din vina si a institutiilor culturale ale locului; abia de curand s-a produs un oarecare dezghet, dar nu la toate).
Am avut, prin urmare, mai degraba o cultura a „extinctiei“ de evenimente de marca decat de prezervare. Nici un finantator extern nu te crediteaza la nesfarsit daca nu demonstrezi ca ai o cota parte de finantare in comunitatea in care desfasori proiectul. Mai pe scurt, daca esti relevant pentru „municipalitate“ (in sensul de conducere democratica, nu autarhica), atunci iti dam si noi banii.
Doar ca niciodata la Iasi „municipalitatea“ nu si-a meritat numele (evident, nici pe vremea lui Simirad) – ca un catalizator al relatiei intre creatorii locali si lumea de dincolo de granita. Singurul catalizator pus cu succes in practica de unii a fost sa-si asigure privilegii politice – un actor cunoscut a fost consilier local girat de PSD, un critic de arte plastice consilier local si sef de Comisie de Cultura in CL, altii doar „admiratori dezinteresati“ care semnau condica atunci cand veneau alegerile si trebuiau sa spuna ceva despre „mandrul carmaci“.
Artistii, organizatorii de evenimente de altadata si-au luat unul cate unul talpasita spre alte zari. Si se mai intreaba uneori: ce mai e pe acasa?
Istoria unui conflict fratricid
In februarie 2011 era organizata la sediul Parlamentului European de la Bruxelles o prima actiune consistenta de promovare a Iasului, sub spectrul unei viitoare candidaturi pentru titlul de Capitala Culturala Europeana: „Iasi – City of Creativity“. Discutii pe acest subiect au existat insa si inainte, in contextul reusitei Sibiului din 2007. Mai mult, s-au creat prin campanii electorale locale si programe de guvernare a Iasului care cuprindeau, cu subiect si predicat, acest tel. Erau vremurile in care primarul Iasului (acelasi si atunci, si acum) ne explica de ce Iasul nu devine si el Capitala: „Sibiul are primar neamt“.
„Neamtul“ a trecut si pe la Iasi de curand si, evident, a fost intrebat cum faci ca sa ajungi si tu in clubul select european. Si a spus ca nu exista „directii“, „probleme“, „categorii socio-profesionale“. Exista doar orasul, vazut ca un tot unitar: infrastructura, politici culturale si programare culturala, societate civila, artisti, mediu politic. Si, mai presus de toate, un proiect foarte modern!
Finantata prin biroul europarlamentarului Catalin Ivan, expozitia „Iasi – City of Creativity“, din 2011, a fost conceputa de istoricul iesean Florin Cintic in jurul industriilor creative iesene si al scolii iesene de inventica. Evenimentul a fost unul reusit, am participat la el si am putut trage propriile concluzii „de la fata locului“. In primul rand, participarea din partea Comisiei de Cultura din Parlamentul European a fost una la varf, la vernisaj luand parte europarlamentari straini, dar si romani din diverse partide. In contextul politic de la noi, ar fi de remarcat chiar prezenta Monicai Macovei, departe de-a fi vreun „fan“ al lui Ivan (l-a si dat in judecata intre timp pentru o serie de afirmatii facute la televizor), care s-a declarat convinsa de proiectul Iasului. Nici vorba de insailare, expozitia a aratat foarte bine, unitara din punct de vedere al imaginii si cu un continut bogat. Poate cea mai spectaculoasa a fost demonstratia live oferita de artistul plastic iesean Felix Aftene.
Sigur ca nu e nici pe departe suficient sa faci o expozitie ca sa convingi Europa de calitatile orasului tau. In plus, argumentul „istoriei care ne recomanda“ nu are cum sa tina pe un continent care respira istorie prin fiecare ungher al sau. Problema era si ramane ce putem face acum, ce consistenta putem da Iasului in acest moment. Sau, altfel spus, cum croim un „proiect modern“, vorba lui Iohannis.
Peste cateva luni de la momentul februarie 2011, s-a constituit Asociatia Iasi Capitala Culturala Europeana, reunind, printre membrii sai fondatori, toti sefii de institutii culturale locale, artisti s.a.m.d., lui Ivan netrecandu-i prin minte sa se puna in frunte. Nu s-a numarat, de altfel, nici macar printre membrii fondatori, a asigurat doar logistica, a intrat in Comisia de Cultura a Parlamentului European si a devenit, ulterior, raportor pe noul regulament de atribuire a titlurilor de Capitala Culturala Europeana.
Ca in orice poveste de pe malurile Bahluiului, constituirea acestei Asociatii a fost considerata un soi de agresiune de catre Primaria Iasi, pe fondul unor relatii tot mai reci intre europarlamentarul PSD de Iasi si primarul PSD de Iasi. In ciuda unor repetate incercari de semnare a unui protocol intre municipalitate si Asociatie, pe cai neoficiale Gheorghe Nichita a transmis clar ca nu e posibila nici o colaborare. Ultima actiune a ONG-ului amintit s-a derulat anul trecut, cand mai multi specialisti in politici culturale (oameni care au scris dosare de candidatura sau chiar au gestionat programe de capitale culturale europene) au fost invitati la Iasi. Intre timp, primarul denuntase in presa „lentoarea“ Asociatiei si anuntase crearea Fundatiei Iasi Capitala Culturala Europeana, al carei presedinte sa fie insusi Gheorghe Nichita. Din board fac parte consilieri locali, deci politicieni. In timpul scurs de la infiintare, executivul Fundatiei a adoptat o pozitie low profile, pe motiv ca „sssss…, se scrie dosarul de candidatura“, avem nevoie de liniste.
Spectatorii fara vina tin sa se faca lumina
Povestea intreaga a celor doua PNG-uri „Iasi Capitala Culturala Europeana“ ori nu a fost sesizata de presa din necunoastere, ori pentru ca mai toata mass-media locala este de ani buni arondata Palatului Roznovanu, ori pentru ca, din ratiuni de partid, in ciuda relatiilor personale glaciare, Catalin Ivan nu a facut niciodata tam-tam pe acest subiect. Gheorghe Nichita l-a vazut tot timpul pe colegul sau social-democrat ca pe un soi de „concurent“ in acest proiect.
Miercuri, 11 iunie, Gheorghe Nichita a lansat la Bruxelles in mod oficial candidatura Iasului la titlul de Capitala Culturala Europeana, sigur trebuie sa fi citit prin presa ceva despre asta. N-ati citit probabil ca audienta „internationala“ a fost formata din 11-12 romani (am scos de la numaratoare vorbitorii si pe cei pe care i-am identificat a fi din staff-ul Primariei sau al Fundatiei). N-ar fi aparut vreun rand, probabil, despre eveniment daca nu se emitea un comunicat de presa. O cifra impresionanta de internauti (in momentul de… „maxima audienta“) – 24 – au urmarit conferinta live prin intermediul canalului specializat al Primariei iesene. Un record absolut, asadar, de public: 24+12a36. Evenimentul s-a tinut in cea mai mare parte in limba romana, iar la final s-a facut apel la „public“ de trei ori sa puna intrebari sau sa intervina. Tacere. Care a fost scopul deplasarii la Bruxelles, ce invitati au fost chemati, ce institutii media europene au fost contactate pentru a reflecta lansarea Iasului „pe orbita Europei“? Vor ramane adevarate mistere ale zilelor noastre.
Si pentru ca toata povestea are un fir rosu, surse bine informate sustin ca europarlamentarul Catalin Ivan a fost invitat abia cu doua zile inainte, pe la asfintitul soarelui. Cat despre profesorul Cintic, desi este scriptic presedinte executiv al Fundatiei Iasi Capitala Culturala Europeana, greu de crezut ca a fost consultat in legatura cu organizarea „desantului“ iesean in capitala Belgiei (de altfel, in ultimele luni nu si-a mai asumat public nici o actiune a fundatiei amintite).
Galerie foto
