cine, adica, e autorele care il numea „scelerat“ si „avorton“ pe Horia-Roman Patapievici – a condus la o cautare exact in mediul utilizat de domnul Hadrian pentru a ne impartasi pretioasele sale observatii.
Mediul fiind internetul, motoarele de cautare fura ajutoarele mele in apropierea de acest nume de care – marturisesc – auzeam pentru prima oara. Cautarea dura zece secunde (sa fi fost totusi unsprezece?), iar rezultatul ei il puteti anticipa. „Hadrian Tomescu“ nu exista. Exista in schimb un domn care utilizeaza acest pseudonim pentru a arunca, in mediul ospitalier al internetului, cu laturi in numele unui intelectual.
Incapatanat cum sunt, m-am ambitionat sa aflu totusi mai multe despre domnul Hadrian – si cum alte insemne ale domniei sale pe lumea aceasta nu exista in afara voxbanat.ro, am purces la lectura altui text de pe acest site. Unii, ca Georges Cuvier, reconstituiau o dihanie dintr-un oscior; eu, mai modest, il recompun pe domnul Hadrian din editorialul sau intitulat Il sustin pe Victor Ponta.
Avem aici un concentrat biografic: in numele revistei „Rally-racing magazine“, domnul Hadrian i-a oferit in 2007 domnului Victor Ponta „Premiul pentru debut“. Diploma si cupa, precum si „colectia pe intregul an al revistei“ (folosesc ghilimelele, pentru a nu stirbi gramatica domnului Hadrian), plus anuarul editat, i le-a inmanat „la Resita, la sediul PSD, intr-un cadru festiv!“. De aici incolo, domnul „Hadrian Tomescu“ o tine numai in exclamatii. „Victor Ponta face parte din categoria tinerilor politicieni care pot schimba fata hada a acestei tari!“, „Victor Ponta nu s-a carat cu barca lui Soros!“, „Poate, impreuna, putem schimba ceva!“, „Il sustin si votez pe Victor Ponta SI la functia de Presedintele al Romaniei!“
Vorba ceea: am inteles ideea. Dar domnul Hadrian insista sa ne convinga: „In Caras-Severin, doar deputatul Ionut Chisalita ii calca pe urme“. „El, alaturi de deputatul Vali Rusu, sunt samanta tanara si viguroasa aruncata in mocirla politica populata de monstri, viermi si lipitori.“
Dincolo de parfumul involuntar-caragialian al acestor enunturi „timisorene“, abia acum am recompus sistemul de valori al domnului Hadrian. Au fost de ajuns, pentru asta, doua editoriale viguroase (unul in regim de character assassination, altul sub forma de cult al personalitatii). Dar mai grava decat aparitia lor imi pare indiferenta noastra la postarea si propagarea unor asemenea „comentarii“. E destul de trist sa vezi cum modul de a face presa al „Romaniei Mari“ (si al „Saptamanii“ dinainte de 1990) s-a raspandit in toate cele patru zari, contaminand sfera publica. E ironic ca tocmai internetul, vehiculul occidentalizarii noastre accelerate, poarta de comunicare cu lumea civilizata, a ajuns un mediu in care atacul la persoana nu mai surprinde pe nimeni, iar calomnia este la ea acasa.
Si ar trebui, cred, sa ne simtim implicati categorial si individual atunci cand un coleg al nostru (un intelectual stralucit, precum Horia-Roman Patapievici) este terfelit pe un asemenea site, ori pe altele, de care este plin internetul. Ar trebui, cred, sa avem o minima reactie de solidarizare (cum a avut Nicolae Manolescu, intr-un editorial din „Romania literara“; chapeau!) atunci cand un om de litere este obligat sa suporte asemenea dejectii online. Ar trebui, cred, sa nu ne mai ascundem dupa „nestiinta“, „nepricepere tehnica“, „nevedere“ si „neauzire“, dupa „realitatea paralela“ cu mine si cu tine a internetului. Totusi, nu-i chiar o mare performanta cognitiva sa accesezi un site, sa iei act de niste dejectii aruncate spre colegi ai tai si sa exprimi, apoi, o opinie. Nu trebuie sa fii un mare psiholog pentru a te pune, cinci minute, in situatia unui Patapievici sau a unui Cartarescu si a vedea, in conturul imprumutat, ce valuri de ura cu nickname-uri au ei de suportat.
Nu mai conteaza, aici, nici opera in intregul ei a lui Patapievici, nici textul sau despre Eminescu intors la 180 de grade de domnul Hadrian. Nu mai conteaza nici serviciul public facut de Patapievici la Institutul Cultural Roman. Nu mai conteaza nici curajul sinucigas cu care Patapievici s-a dus intr-o Revolutie ce avea sa fie deturnata. Nu mai conteaza nici spiritul Timisoarei, al acelui oras ce va pastra, pentru atatia dintre noi, aura zilelor din decembrie 1989. Nimic nu mai conteaza. Esential este, pentru dl „Hadrian Tomescu“ si pentru toti colegii sai de idealuri online, sa maculeze prestigiile celor ce inca le au. Si, fireste, sa presteze, cu exclamatii, intr-un „rally“ colorat politic.
Incolti-va „samanta tanara si viguroasa“ visata de domnul Hadrian? Ce ne spun oamenii tineri si foarte tineri de pe Facebook, liceeni, studenti, doctoranzi, cititori profesionisti sau „obisnuiti“ cu identitatea la vedere? Intrati si voi in dialog cu ei; merita.
Ei ne spun ca nu.