– Fragment –
Am urcat la etaj si am trecut prin dormitoare de epoca cu tapiserii de matase trandafirie si de culoarea lavandei, insufletite de flori proaspat culese, prin camere de toaleta si camere de biliard, prin bai cu cazile zidite sub nivelul podelei – chiar am intrat nepoftiti intr-o camera unde un tip in pijama, cu parul valvoi, intins pe jos, facea niste exercitii ciudate pe podea. Era domnul Klipspringer, „locatarul“. Dimineata il zarisem plimbandu-se pe plaja dornic de miscare. In cele din urma, am ajuns la apartamentul lui Gatsby, un dormitor, o baie si un birou cu mobilier de secolul al optsprezecelea, unde ne-am asezat si am baut un pahar de lichior de portocale pe care l-a scos dintr-un bar din perete.
Nu-si dezlipise o clipa ochii de la Daisy si cred ca-si reevalua toate bunurile din casa in functie de reactiile pe care le putea citi in ochii ei atat de dragi. Cateodata isi privea si el pierdut, buimac, bunurile, ca si cum, in prezenta ei reala si naucitoare, nici unul n-ar mai fi fost veritabil. La un moment dat, a fost cat pe-aici sa se duca de-a rostogolul pe scari.
Dormitorul lui era cea mai simpla incapere dintre toate – singura exceptie o constituia masuta de toaleta, pe care avea o caseta din aur pur. Daisy lua incantata peria si isi netezi parul cu ea, la care Gatsby se aseza, isi acoperi ochii cu mana si izbucni in ras.
— E cel mai ciudat lucru care mi se-ntampla, batrane, zise el voios. Nu pot… cand incerc sa…
Trecuse, in chip vizibil, prin doua stari si acum intra intr-o a treia faza. Dupa stinghereala si dupa voiosia exacerbata de mai devreme, acum era mistuit de uimirea pricinuita de prezenta ei. Ideea asta ii umpluse cugetul de atata amar de vreme, o visase tot timpul, asteptase strangand din dinti, ca sa zic asa, cu o intensitate inimaginabila, asa ca acum, ca o reactie la toate, era aidoma unui ceas care a fost dat peste cap.
Isi reveni intr-o clipa si deschise doua sifoniere uriase, in care se ingramadeau costumele si halatele lui de casa, cravatele si camasile, acestea din urma aranjate, asemenea caramizilor, in vrafuri de cate o duzina.
— Am pe cineva in Anglia care-mi cumpara haine. Imi trimite o selectie de toalete la inceputul fiecarui sezon, primavara si toamna.
Scoase un maldar de camasi si le flutura, una dupa alta, pe sub ochii nostri, erau camasi de in si de matase groasa, de flanel, care-si pierdeau forma in timp ce poposeau pe masa, acoperind-o intr-o harababura multicolora. In timp ce le admiram, el scotea altele si altele, iar mormanul moale, bogat se inalta tot mai sus – camasi cu linii, cu dungi late si carouri corai, verde-galbui, de culoarea levanticii sau de un portocaliu pal, cu monograme brodate in indigo. Deodata, cu un suspin coplesitor, Daisy isi ingropa obrazul in maldarul de camasi si incepu sa planga furtunos.
— Sunt atat de frumoase camasile astea, suspina ea cu glasul inabusit in faldurile groase. Ma-ntristeaza pentru ca in viata mea n-am mai vazut asa… asa camasi frumoase.
Dupa interior, urma sa vizitam curtea si piscina, hidroavionul si florile din miezul verii, insa de la fereastra lui Gatsby am vazut ca afara se pornise din nou sa ploua, asa ca am ramas in picioare, unul langa altul, privind suprafata unduitoare a golfului.
— Daca n-ar fi ceata asta, ti-am putea vedea casa de pe malul celalalt al golfului, spuse Gatsby. La capatul debarcaderului vostru aveti o luminita verde care sta intotdeauna aprinsa pe timp de noapte.
Daisy isi trecu fara veste bratul pe sub al lui, dar el parea absorbit de ceea ce tocmai ii spusese. I-o fi trecut prin minte ca importanta colosala a acelei luminite disparuse de-acum pentru totdeauna. In comparatie cu distanta uriasa care il separase de Daisy, lumina aceea i se paruse ca il aduce mai aproape de ea, mai-mai sa o atinga. I se paruse la fel de apropiata ca o stea de luna. De-acum nu mai era decat o luminita de pe un debarcader. Numarul obiectelor fermecate din mintea lui se imputinase cu unul.