Da, chiar si el recunostea, fara rusine, ca rolul lui in cadrul echipei nu este unul expus riscurilor de accidentare, dar pana la urma cariera profesionala ti-o alegi cum vrei si cum poti si nu trebuie sa te simti vinovat de faptul ca nu ai nici o sansa de a-ti taia mana cu motofierastraul sau de a-ti strivi degetele cu ciocanul. Ca pana la urma el era cel care dadea tusa finala, cel care aducea poezie muncii de santier, cel care aducea linistea si mirosul de proaspat ce emana din stratul de var lavabil alb. Daniel incununa saptamanile de munca bruta, de ciment gri aruncat si intins peste ziduri fara personalitate, de praf inghitit si scuipat iar si iar. Peste toate astea, el venea si asternea albul, precum un pictor care simte nevoia sa arate lumii ca ii place iarna foarte, foarte, foarte mult.
Cu toate astea, baietii il luau peste picior. Il trimiteau sa le cumpere bere chiar sub nasul dirigintelui de santier sau, mai rau, unul din ei, Gigi dulgherul, i-a zis odata: bai, m-as pisa, dar nu pot cobori de pe schela, ca am treaba. Hai, ia-mi-o si du-o tu la veceu. Stiu, umor de prost-gust, specific unor oameni cu orizonturi inguste. Bine, poate si el le dadea motive. Spre exemplu, intr-o dimineata, colegii l-au vazut sarutandu-si trafaletul. Adica, hai sa fim seriosi, inteleg ca-ti respecti obiectul muncii, dar nu e cazul sa dezvolti o relatie chiar atat de personala cu el si in nici un caz de fata cu restul echipei. Din ziua aia Daniel a primit o porecla : Trafalica. Si pentru ca povara sa fie si mai grea, baietii au inceput sa caute rima adecvata, ajungandu-se din nefericire la formularea Trafalica… stiti dumneavoastra… aia mica.
Dar Trafalica simtea, in adancul firii sale de artist ajuns pe nedrept santierist, ca unealta lui este creatoare de frumos si ca efectiv sfinteste locul. Ca vine ca o izbavire pentru toate injuraturile, fetele fluierate marlaneste de pe schela si zecii de saci de ciment furati de camarazii lui. Ca insusi varul este uneori prea cleios, prea opac si prea amalgamat din punct de vedere chimic pentru a merita sa intre in contact direct cu puful pretios al trafaletului. De asta il pupa uneori, dupa ce-l spala, ca sa-i ceara cumva iertare pentru faptul ca l-a intinat cu var.
Uneori Daniel se pierdea intr-o visare cu ochii deschisi. Se vedea inalta fata bisericeasca, tinand in mana trafaletul inmuiat in mir si sfintind locuri importante.