– Fragment –
Inca n-am invatat sa ma comport corespunzator cu cei care vin dintr-o alta cultura. Mi-e teama ca sunt prea slab si nu reusesc sa ma impun in fata celor care vin dintr-o alta cultura.
— Dupa cum stiti, sunt imputernicit de Bruno van Duijn sa analizez impreuna cu voi posibilitatea infiintarii unui birou Bruno van Duijn la Bucuresti. Practic, de-asta am ramas acum alaturi de voi.
Tremura carnea pe mine: Julian, ogarul asta cosmopolit, ne transmite ca a fost imputernicit de Bruno van Duijn sa analizeze impreuna cu noi (eu, Alina si dl Corneliu) posibilitatea infiintarii unui birou Bruno van Duijn la Bucuresti – splendid! „Nu, eu nu sunt arhitect, ci Business Manager – birourile din Londra si Rotterdam ne aduc aproximativ 20% profit net pe an, ceea ce devine ingrijorator – pe de alta parte, suntem din ce in ce mai solicitati pentru proiecte in Est – din cate mi s-a explicat, Bucurestiul are privilegiul unei pozitii geografice ideale, inclusiv pentru ipoteza unei expansiuni catre Orientul Mijlociu – da, exact, inteleg ca ati aflat ca Bruno urmeaza sa contracteze mai multe lucrari in Dubai, al caror onorariu total de proiectare se va situa in jurul cifrei de 8 milioane – euro? – nu, nu, dolari americani – ma iertati, ar fi trebuit sa fiu mai specific – OK, mi se pare totusi important sa stabilim ca Uranus Park nu va fi asa-numitul test baby al acestui viitor birou – cu toate astea, putem anticipa ca prin aducerea la Bucuresti a unui brand cunoscut la nivel global vom realiza o contraofensiva la monopolul impus de cele 3-4 firme din Bucuresti, care controleaza momentan piata proiectelor mari – avem nevoie sa formam o echipa.“
— Nu va fi simplu. E o perioada foarte delicata; nu va fi simplu deloc, intervin sobru, etalandu-mi ultimele resurse de autoritate profesionala, incercand de fapt sa-mi camuflez angoasele.
— Dar nu exista o ?coala de Arhitectura locala? De unde provin absolventii? ma chestioneaza ogarul lui Bruno.
— Ba da, ii zic, are peste 100 de ani. Dar sunt alte motive…
— Adica?
— Lipsa arhitectilor pregatiti pentru proiectele mari, desfasurate pe multi ani, in conditii de lucru multinationale si cu exigente crescute. Lipsa unor arhitecti cu experienta consistenta, capabili sa lucreze intr-un birou de talia Bruno van Duijn si care sa fie si angajabili, adica platiti pe salariu… indiferent de salariu…
— Inteleg. E oarecum normal, un arhitect trecut de 40 de ani are deja lucrarile lui.
— …apoi mentalitatea romaneasca, pe care in mod evident n-o cunoasteti, si care presupune inconsecventa, chiul, posibilitatea sustragerii de documentatii tehnice si informatii confidentiale din birou. Sau instabilitatea angajatilor care au dobandit o experienta…
— Pe acestia ii putem motiva cu salarii mai mari…
— …de fapt, mentalitatea generala a arhitectilor de aici si de aproape oriunde, care accepta cu greu un job necreativ, ce presupune atentie si rutina. Chiar daca nu sunteti arhitect, presupun ca va imaginati cum suna „detalii de executie la un turn in Dubai“ pentru orice arhitect care nu e nici indian, nici chinez, nu?
— Haideti sa incercam un business plan schematic, ne arbitreaza domnul Corneliu. Alina, te rog, ne ajuti?
Alina iese din sala si revine imediat cu un set de markere. Trece la tabla, toc, toc, si incepe sa scrie. Domnul Corneliu continua, adresandu-se tuturor:
— Cum vedeti organigrama unui astfel de birou? Horia?
— Depinde de numarul de proiecte. Pentru ca daca sunt proiecte mari, trebuie cate un sef de proiect la fiecare lucrare.
— Exact, ma completeaza Julian, olandezul, ogarul, papusa. Intentia noastra ar fi sa stabilim pentru inceput o structura ierarhica formata din trei Senior Architects, care raspunde fiecare de cate un Junior Architect. Ce salariu are un Junior in Bucuresti?
— Maxim 700 de euro pe luna, salariu brut, ii raspund, si papusa face ochii mari – ii place ce aude. Revine apoi la normal:
— In regula. Si un Senior, un sef de proiect?
— 2.000? Dar v-am zis, e greu de angajat pe salariu.
— Oricum ar fi, sunt la jumatate din cat platim in Rotterdam. Si mai putin de un sfert din salariile pe care suntem nevoiti sa le platim in biroul din Londra. Deci probabil ca putem oferi 12.000 de euro salariu brut anual pentru un Junior.
— Alina, noteaza, te rog, spune dl Corneliu, in timp ce Alina completeaza diagrama pe tabla.
— Alaturi de ei, putem spera ca gasim 3 arhitecti cu experienta pe care sa-i platim cu 35.000 pe an si o secretara care va fi multumita cu maxim 5.000. Biroul va fi condus de un International Manager pe care il vom aduce din Rotterdam; poate reusim sa convingem unul din asociatii lui Bruno sa se mute la Bucuresti. Va trebui sa-i asiguram un salariu brut anual de 250.000 de euro, la care se vor adauga cheltuieli pentru chirie, masina si scolarizare copii. As vrea sa stiu insa care sunt costurile unui Local Manager… Vreau sa spun, un arhitect local care sa se ocupe de formarea si motivarea echipei, de relatia cu administratia publica si de alte probleme locale, inclusiv implementarea proiectelor pe care le vom contracta aici, norme tehnice sau chestiuni legislative specifice. Deci… Horia? Esti interesat?
— Eu am biroul meu, angajati… ii raspund, ca si cand as fi fost lovit de un abces mental.
— Il trecem pe Horia cu 60.000 brut anual, plus 5% parti sociale din firma, intervine dl Corneliu, robust, peste mine.
A fost pentru a doua oara in decursul acestei sedinte. Si pentru a doua oara i-am simtit solzii de gheata din privire.
— Alina, ai notat? intreaba, fara sa ma slabeasca din ochi, si continua: trecand mai departe, e nevoie de 30 de metri patrati per persoana, dat fiind faptul ca un astfel de birou va produce kilometri patrati de desene luna de luna, ceea ce inseamna ca trebuie sa gasim un spatiu de circa 250 de metri patrati. Ideal ar fi o cladire cu personalitate in zona centrala, deci la costurile de pana acum putem adauga o chirie de aproximativ 30.000 de euro pe an, impozabili. Computerele si echipamentele complementare ar mai fi 25.000, doar in primul an, si mobilierul 10.000, la fel.
— Care sunt costurile legale pentru infiintarea unei firme in Romania, intreaba olandezul.
— Taxele nu sunt mari. Dar tot ce inseamna Business Development preluam noi, iar asta include si logistica, si partea legal-administrativa; puteti lua in calcul 20.000 de euro.
— OK. Ajungem la 550.000 cu totul? Cam asa, nu?
— Da, confirma Alina, si subliniaza cu markerul rosu: 550.000. Adauga: euro. Si dedesubt: start up, 1st year.
AUTORUL
M. Dutescu (n. 1979, Alexandria) este arhitect si lector la Universitatea de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu“ din Bucuresti. In urma castigarii concursului organizat de Editura Cartea Romaneasca, publica in 2010 volumul de poezie si toata bucuria acelor ani tristi – distins ulterior cu premiile nationale „Iustin Panta“ si „Mihai Eminescu“ pentru debut. In 2014 a mai publicat volumul de poezii franceza un avantaj, Editura Pandora M.
CARTEA
Un tanar arhitect primeste sansa vietii lui cand, la scurt timp dupa absolvirea facultatii, este recrutat de un afacerist pentru un proiect de proportii in Bucuresti. Aruncat intre rechinii imobiliari, e obligat sa se autodepaseasca mereu pentru a-si gasi un loc in lumea nemiloasa a dezvoltatorilor imobiliari. Trebuie sa uite de familie, de prieteni si sa se concentreze asupra unui singur scop: supravietuirea intr-un domeniu in care orice pas gresit poate duce la un dezastru profesional.