Partea a patra a francizei demarate in 2007 aduce o distributie umana cu totul noua, careia i se adauga cativa Transformeri din partile precedente. Subiectul nu e prea nou si nici prea complicat: CIA, printr-o unitate speciala numita Vantul Cimitirului, lucreaza impreuna cu Decepticonul mercenar Lockdown la nimicirea Autobotilor. Cand micul mare mester in masini si motoare Cade Yeager (Mark Wahlberg) cumpara un camion Marmon 97 vechi dintr-o sala de cinema parasita si cand afla ca in spatele caroseriei ruginite zace tocmai Optimus Prime (fala Autobotilor), agentii CIA si Lockdown tabarasc pe Yeager, pe fiica acestuia, pe iubitul fiicei, pe partenerul de mestereala al lui Yeager, pe Optimus Prime si pe toti ceilalti Autoboti care le sar acestora in ajutor. Situatia se complica, cum ar veni, cand iese la iveala ca Joshua Joyce (Stanley Tucci), proprietarul unui institut de cercetari, a si inceput sa fabrice Transformeri (printre care pe Galvatron si Stinger), pentru ca a reusit sa obtina Transformionul, un metal instabil molecular din care sunt facuti toti Transformerii. Aceasta e povestea celor 165 de minute de film realizate cu bugetul urias de 210 milioane de dolari. (Miza e mare. Paramount nu doar ca trebuie sa-si scoata banii, ci mult mai mult pe langa, in vreme ce partea a cincea a francizei e deja anuntata pentru 2017.) Exterminarea e cel mai spectaculos film din serie (nu se putea altfel), dar iti da totul in cantitati mult prea mari, si nu cu polonicul, ci cu basculanta. Bioritmul spectatorului, fie ca vede filmul intr-o sala IMAX, fie intr-una obisnuita, fie in 3, fie in 2D, nu poate duce mai mult de 120 de minute din care cel putin 70 sunt de actiune pura (urmariri si batai). Dupa doua ore incepi sa-ti simti splina vibrand de la atata galagie. Dupa o parte a treia, Transformers: Dark of the Moon (2011), care fusese intunecata si urata, producatorii s-au gandit ca ar fi bine sa introduca ceva umor & amor in ecuatie. Intentia parodica a gastii lui Optimus Prime, incapacitatea lui Yeager de a accepta ideea ca fiica sa are un iubit sau glumitele umanoide ale lui Joshua Joyce, simpatice pentru ca vin din partea lui Stanley Tucci, relaxeaza, dar nu suficient reteaua metalica a povestii. Ar fi fost nevoie de mult mai mult pentru a aduce filmul la nivelul primei parti, care era mai simpla ca efecte, dar mai vie & mai haioasa & mai ingurgitabila.
Legaturi de sange/Blood Ties …
…e un remake dupa Les liens du sang (2009), de Jacques Maillot, in care Guillaume Canet interpretase unul dintre rolurile principale. In filmul care a avut anul trecut premiera mondiala la Cannes, in Selectia Oficiala si in afara competitiei, Canet nu mai joaca si muta intriga din Franta anilor ’80 in New York-ul anilor ’70. Aici se simte cinefilul din el acasa, deoarece Canet e indragostit de filmele americane ale anilor ’70, mai ales de Panica in Needle Park (1971) de Jerry Schatzberg. Niste asemanari exista. La Schatzberg eroina dependenta de droguri (Kitty Winn) devine prostituata in timp ce isi asteapta iubitul (Al Pacino) sa iasa din inchisoare (unde tot datorita ei intrase). La Canet, fosta iubita (Marion Cotillard) a eroului (Clive Owen) e dependenta de droguri si se prostitueaza inca inainte ca acesta sa intre la inchisoare, numai ca aici reflectoarele sunt puse pe relatia dintre puscarias si fratele lui politist (Billy Crudup), relatie minata de tradare inca din copilarie. Guillaume Canet s-a straduit sa reconstituie atmosfera anilor ’70 sau, mai bine zis, atmosfera din filmele anilor ’70. L-a cooptat pe James Gray coscenarist, a filmat in SUA, a folosit preponderent actori americani (filmul e vorbit in engleza), a strans cu plasa obiecte de recuzita, costume oribile si masini superbe, a compilat o coloana sonora bunicica (desi rock-ul e cam putin si cateva piese sunt din anii ’50-’60), dar ceva nu se leaga in mod profund si esential. Filmul n-are deloc ritm de la bun inceput, replicile suna rau, iar actorii joaca stereotip. In Clive Owen bagi fisa de cinci lei si iti livreaza un bad guy ca in atatea alte locuri. Lily Taylor face din poignet rolul de fata buna pe care l-a tot facut de la Say Anything incoace, doar ca acum e pe post de fata batrana care se imbraca de Craciun ca Heidi. Relatia dintre cei doi frati e insuficient dezvoltata si nu pare complexa decat daca te gandesti la ea si pui de la tine. Filmul e construit pe nisip, ca sa incheiem in nota estivala.
Transformers: Exterminarea/Transformers: The Age of Extinction, de Michael Bay. Cu: Mark Wahlberg, Stanley Tucci, Nicola Peltz, Jack Reynor, Kelsey Grammar. Voci: Peter Cullen, John Goodman, Mark Ryan, Frank Welker
Legaturi de sange/Blood Ties, de Guillaume Canet. Cu: Clive Owen, Billy Crudup, Marion Cotillard, Mila Kunis, Lili Taylor, Zoe Saldana, James Caan