– Fragment –
Iubesc femeia!
Cred ca nu exagerez cu nimic cand afirm ca, daca taica-meu m-a invatat cu adevarat ceva, asta a fost cum sa dispretuiesc femeile. Nu cum sa le iubesc, nu cum sa le urasc, nici macar cum sa le ocolesc, ci cum sa mi se falfaie tot timpul de ele, cum sa nu dau doi bani pe tot ce spun, pe tot ce gandesc, pe ce vor ele de la viata. Sa le caut compania ori de cate ori mi se scoala, sa ma carabanesc urgent dupa. Evident, la momentul acela nu-mi dadeam seama prea bine de asta si poate ca nici „victimele“ mele nu-si dadeau, caci, privind inapoi, as zice ca toate, cu exceptia celei care-mi va deveni aproape sotie, aveau o impresie foarte buna despre „mentorul“ meu si, pentru ca semanam la timbrul vocii si la anumite deprinderi, tind sa cred ca mai degraba il cautau pe el cand ma cautau pe mine, visau ca se culca cu el cand se bagau cu mine in pat si daca, intr-adevar, chiar asa stateau lucrurile, nici nu procedau foarte rau, caci spre deosebire de taica-meu, care, mi s-a soptit ulterior, nu era un barbat foarte vioi in asternut (ca oricine care face aceleasi lucru de prea multa vreme), eu inca eram la faza entuziasta, cand tineam mortis sa fiu cel mai bun. Prin urmare, chiar daca imi incepusem ucenicia de porc misogin fara mama, la capitolul sex inca mai puneam suflet, animat de dorinta de a o impresiona pe cea cu care imparteam patul sau ce se nimerea sa impartim noi la momentul acela, o masa de bucatarie, un covor, o cada de baie sau o masina de spalat. Insa, pentru ca tocmai asta era o faza, o etapa, n-a durat foarte mult si am renuntat si la suflet in timp ce donjuanismul meu se rafina, devenea din ce in ce mai taios si mai exigent, preocupat doar sa-mi satisfaca dorintele, fara sa-l mai intereseze si dorintele lor, daca aveau sau in ce constau ele. N-am sa uit niciodata virgina despre care nu stiam ca-i virgina si cat de tare m-a enervat ca ascunsese asta de mine, o facea pe nebuna, ca Mena Suvari in American Beauty, mi-a sarit tandara, dar n-am lasat sa se vada, nu imediat cel putin, m-am prefacut tandru si am asteptat rabdator pana ce si ea a fost gata si numai atunci, cand incepusem deja penetrarea, iar scarba se vaita ca o doare, numai atunci am inceput sa ma imping cu toata puterea in ea, in timp ce cu o mana ii acoperisem fata ca, in loc sa urle, sa se concentreze pe lipsa de aer, am fost cat pe ce s-o sufoc, chiar nu stiu cum m-as fi descotorosit de-un cadavru…
Eram la facultate deja, dadusem, daca vrei, si bacalaureatul sexual odata cu cel, cum sa-i spunem?… Scolar, desi, daca m-ai fi intrebat atunci, ti-as fi spus ca, din punctul asta de vedere, al sexului, aveam deja doctoratul. Daca fiecare copulatie ar fi echivalentul unui capitol de carte, cate volume ar trebui sa parcurgi ca sa poti scrie la randul tau unul? Vreo douazeci-treizeci, nu-i asa? Cam asta era si numarul de relatii pe care le avusesem si totusi, in pofida „culturii“ impresionante pe care o acumulasem, ramasesem un novice in receptarea unei femei, pentru ca, din punctul de vedere al lui taica-meu, nu era mare lucru de receptat, nimic interesant de investigat din punct de vedere neuronal – de fapt, nimic de investigat din niciun punct de vedere –, doar un ghem incalcit de toane, mofturi si contradictii, doar o pierdere de vreme intr-un fel de bazar intortocheat si lipsit de orice logica, in care, daca ai fi incercat sa-l explorezi, te-ai fi pierdut imediat si acolo ai fi ramas pentru totdeauna, ca un turist ratacit intr-o tara straina careia nu-i vorbeste limba si nu-i intelege obiceiurile.
Bineinteles, as fi putut ramane si eu mult si bine ancorat in credinta ca asta e viata, ca asa se procedeaza, ca asa e normal, asemenea unui sectant ce nu vede mai departe de indoctrinarea de care are parte zi de zi, dar cumva intuiam ca femeia inseamna mai mult decat descrierea lipsita de imaginatie a tatalui meu. Fusesem iubit fara sa constientizez sau sa-mi pese prea tare, insa chiar si asa intrezarisem cat de departe te putea duce dragostea, cat de sus te putea ridica pe scara aceea la capatul careia te astepta un fel de Rai al comuniunii totale cu persoana iubita si, prin urmare, trasesem concluzia ca, fara sa fie intotdeauna ceva lipsit de suferinta si neaducator de frustrare, sentimentul era preferabil cinismului rece si bont care-ti dicteaza doar sa futi si sa fugi.
La-nceput a fost Augustina
Venise vremea, altfel spus, pentru o schimbare, desi la momentul acela nu-mi dadeam seama prea bine in ce-ar fi trebuit sa constea si poate nici ca ceea ce voiam eu chiar reprezenta o schimbare. Unii sustin ca, daca iti doresti ceva cu ardoare, mai devreme sau mai tarziu dorinta are sa ti se indeplineasca, desi, din experienta mea, rareori in viata lucrurile se intampla asa cum ti le-ai imaginat, chiar si atunci cand stii foarte bine ce vrei sa ti se-ntample. Ce voiam eu, ce-mi imaginam ca ar fi trebuit sa mi se intample semana cu un fel de tranzitie, o perioada de gratie, timp in care urma sa renunt la viata de pseudo-playboy si, incet-incet, sa-mi construiesc o alta, mai profunda, mai complexa si pana la urma mai fireasca, iar cand aveam sa fiu pregatit, cu adevarat pregatit, soarta, inteleapta cum numai ea putea sa fie, va fi stiut sa-mi scoata in cale ursita, femeia cu care imi fusese menit sa-mi fac un rost pe pamant. Doar ca, la fel ca in cazul lui Louis, personajul interpretat de Brad Pitt in Interviu cu un vampir, un film care facea furori in perioada aceea, trecerea de la o viata la alta a fost brusca si extrem de surprinzatoare. Eram acum intr-un alt oras, un oras pus pe fapte mari, la fel ca vremurile pe care le traiam, dar in egala masura un oras pus pe rele, chitit sa te faca bucati-bucatele daca nu-i faceai fata, daca nu-ti gaseai rapid o voce cu care sa te rastesti si tu la el cand te calca pe bataturi. Imagineaza-ti, doctore, un adolescent care, la 18 ani, nu mai gandeste de mult ca un adolescent, care a muscat de timpuriu din partea stricata a marului, pentru ca, dupa aceea, sa muste poate si dintr-o parte mai buna, mai dulce, dar care nu i s-a mai parut asa de dulce cum i s-ar fi parut dac-ar fi muscat de la inceput din ea, un adolescent versat si destul de flegmatic, stramutat dintr-un orasel de provincie plictisitor si oprimant in Marele Oras al Pierzaniei si al Uitarii de Sine, un fel de Triunghi al Bermudelor, in care pana si cele mai stabile busole o luau la un moment dat razna, confundand binele cu raul, fericirea cu viciul, recunoasterea cu numarul aparitiilor pe ecran, si in care el, acest adolescent versat si destul de flegmatic, ar fi trebuit sa se descurce de minune aplicand tot ce invatase despre oameni, despre ce se intampla daca te implici afectiv, despre suprematia barbatilor si locul privilegiat pe care il detin in toate cele lumesti, dar care, in loc sa aplice, razuieste, in loc sa dea curs, se abate, o ia pe aratura razvratirii impotriva lui taica-sau si a farsei pe care i-a jucat-o destinul, si, pentru prima data in viata, se simte suficient de puternic ca sa lase deoparte toate precautiile, toate mastile, sa-si dea jos armura de suspiciune perpetua si cinism existential à la Sartre si Camus si sa ramana el, el pur, el primordial, el dinainte de a fi botezat in apa puturoasa a dezamagirii, inainte de a fi fost uns cu smoala oparita a dezgustului si tavalit prin penele imputite ale tradarii tuturor celor care ar fi trebuit sa-l sustina, sa-l iubeasca si sa-i fie aproape. Si ca sa poata face acest lucru, ca sa dea timpul inapoi ca Superman in filmul acela naiv, dar atat de romantic, stie ca trebuie sa se indragosteasca, e constient ca nu exista alta varianta decat sa se indragosteasca, total, nebuneste si fara regrete, sa uite de el ca sa si-o aminteasca numai pe Ea, sa se lase pe spate si sa pluteasca, cum a auzit de la altii, „in oceanul nemarginit al iubirii“. Evident, nu se poate indragosti la comanda, dar macar acum stie ce vrea si spera ca, daca vrea cu tot dinadinsul, daca isi doreste nespus, intr-o zi va trebui sa apara si Ea, obiectul sau, mai bine zis, intruchiparea dragostei sale. Evenimentul se produce in anul II, mai tarziu decat si-ar fi inchipuit, dar odata produs, intensitatea lui, forta cu care se propaga fac ca toata asteptarea de pana atunci sa para egala cu zero, echivalentul unui singur bob de orez pe o plantatie mare cat un teren de fotbal. O cheama, ce neobisnuit, Augustina si e o artista cu ochi verzi, o viitoare pictorita plina de energie si optimism, o bruneta inteligenta si increzatoare in viata, lipsita de antipatii, prejudecati si complexe, dar ferma si constanta in opinii si care, spre finalul unei petreceri cu multi oameni, a venit la el, s-a prezentat si, pe un ton glumet, i-a spus ca unei fete ii este mai usor sa abordeze un baiat decat invers, pentru ca, daca fata e draguta, sansele sa fie respinsa sunt aproape nule, pe cand un baiat isi face de obicei tot felul de calcule inainte de a trece la fapte si risca sa fie respins nu pentru ca n-ar fi dragut, ci pentru ca are tendinta sa se straduiasca prea tare si atunci devine fals sau stupid. Dupa care a adaugat ca e constienta ca uneori vorbeste prea mult, dar ca e mai bine asa decat sa fie o muta din aia care isi tine privirea in pamant si cand o intrebi ceva murmura cum ca ea n-are nicio parere. „Eu am o parere despre orice“, a adaugat, surazatoare, „si parerea mea despre tine este ca esti un baiat care merita investigat mai indeaproape“. Era greu sa-i rezisti, doctore, e mai greu sa rezisti exuberantei decat unor forme apetisante si, crede-ma, fata le avea pe amandoua, desi pe moment am fost atat de vrajit de felul ei de a fi, incat am uitat sa o cercetez cu ochiul meu pornografic, cum facusem de atatea ori sau mai bine zis de fiecare data pana atunci, iar cand, mai tarziu, mi-am dat seama, in loc sa-mi para rau, am jubilat mai ceva ca un copil cand afla pentru prima oara de existenta lui Mos Craciun, mai ceva decat un suspect de cancer caruia doctorul ii spune ca n-are nimic! Da, am jubilat, si nu exagerez defel cand spun asta, pentru ca aceasta nemaiintalnita opacitate a mea fata de formele femeiesti era un prim, dar foarte important semn ca, de data asta, sexul avea sa vina ca un lucru firesc, o parte integranta a relatiei, si nu motivul principal al derularii ei. Lucrurile au evoluat rapid, dar niciunul din noi n?ar fi conceput sa evolueze altfel. In doua luni ne mutam impreuna si deveneam oficial un cuplu. Mancam impreuna, invatam impreuna, dormeam impreuna, mergeam la dus impreuna, iar daca eram singuri, si uneori chiar cand nu eram, o patrundeam pe la spate si faceam dragoste acolo, sprijinindu-ne de peretii alunecosi ai separeurilor, chinuindu-ne sa nu scoatem prea multe sunete si sperand ca zgomotul apei sa le acopere pe cele pe care nu reuseam sa ni le inabusim. Intr?una din escapadele noastre „purificatoare“ (asa le ziceam, „experiente purificatoare“ sau „mergem la dus sa ne purificam?“), am fost surprins sa vad cum imi pozitioneaza penisul in dreptul anusului ei, oferindu-mi-l pe tava, rugandu-ma, practic, sa intru acolo, unde nu mai intrase nimeni pana atunci, si n-am sa uit niciodata cat de usor am alunecat in ea, asa clabuciti cum eram amandoi, cat de contopit cu ea m-am simtit si cat de fericit in aceasta contopire, chiar daca nu eram strain de asemenea incursiuni, desi, pana la ea, trebuie sa recunosc ca initiativa imi apartinuse de fiecare data si niciodata nu fusese intampinata cu prea mare entuziasm. Uneori, cand ramaneam singur, ma sageta un gand – si atunci aproape ca ma-ncovoiam la durerea provocata de el –, ca tot ce traiam cu ea, tot sentimentul acela de bine si preaplin nu era decat o himera, ceva indus artificial, ca un drog care-mi inhiba adevarata personalitate si, de aceea, ca era doar o chestiune de timp pana ce fierea sictirului, a plictisului si a dispretului meu colosal avea sa ma invadeze din nou, facandu-ma s-o lovesc simultan si din toate partile, ca sa nu aiba absolut nicio sansa de scapare, absolut nicio sansa de redresare, iar din visul acela frumos si naiv se va alege praful si pulberea, nu fara ca eu sa ma bucur si, retrospectiv, sa ajung sa vad in relatia cu ea una din cele mai reusite perversitati ale mele, un fel de rite of passage in existenta mea de misogin sau poate chiar, de ce nu, acel moment definitoriu care mi?a marcat trecerea la un nivel superior al artei umilirii femeii de catre barbat. Dar apoi ma vedeam cu ea, ii cautam privirea, iubirea din priviri, si faptul ca de fiecare data o gaseam acolo, intacta, stralucitoare, iradiind forta si optimism, avea darul sa-mi alunge din minte demonii mosteniti de la un tata care se casatorise recent pentru a doua oara cu o femeie pe care intentiona, in cuvintele lui, „s-o mulga oleaca, si de bani, si de tate, ca e de unde, nu fie de deochi“.
CARTEA
Un barbat ii spune unui „doctor“ povestea sa, care pare desprinsa dintr-un film. Desi isi dispretuieste tatal, pe zi ce trece ii seamana tot mai mult. Dezastrele se tin lant in viata lui inca din copilarie, cand, dupa divortul parintilor, mama (cu probleme la fel de mari ca si tatal)ii moare intr-un accident de avion. Pe masura ce se „maturizeaza“, el transforma seducerea femeilor intr-o adevarata obsesie, fara sa constientizeze prea bine acest lucru. Ori de cate ori incearca sa schimbe ceva, viata il pune cu botul pe labe, toate relatiile sale terminandu-se printr-o tragedie. Moartea pare sa-l insoteasca la fiecare pas, dar nu-l atinge niciodata. Asta pana ce intr-o zi se hotaraste s-o cheme la el. Nu inainte insa de-a mai face o ultima confesiune…
AUTORUL
Florin Irimia(n. 1976, Iasi), lector doctor la Facultatea de Litere a Universitatii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iasi. Semneaza cronici literare incepand cu anul 2001 in calitate de colaborator al revistelor „Observator Cultural“, „Noua literatura“, „Dilemateca“, „Romania literara“, „Timpul“ si „Suplimentul de cultura“. In 2009 debuteaza ca prozator in revista „Noua literatura“ (sub pseudonimul Eduard Tautu), iar in 2011 publica romanul de debut, Defekt, la Editura Brumar. Este prezent in antologia Alerta de grad zero in proza scurta romaneasca actuala (editor Igor Ursenco), aparuta la Editura Herg Benet. A mai publicat proza scurta in revistele „Familia“, „Timpul“, „Zona literara“, precum si in „Ziarul de Iasi“. La Editura Polirom i-a mai aparut romanul O fereastra intunecata (2012).