Credeam ca nu ne vom schimba niciodata si ca vom putea minca, la nesfirsit, tot ceea ce zbura in jurul nostru. Pina la borna clasei a VIII-a, cind s-a apropiat spectrul treptei I, am trait intr-o continua vacanta…
Ce s-a intimplat apoi? Mie mi-a murit tatal si m-am mutat in celalalt capat al orasului, in Balta Alba. Am facut un trimestru naveta, dupa care m-am mutat la o alta scoala. Dar chiar si fara aceasta fractura biografica, drumurile noastre tot ar fi devenit paralele. Unii au intrat la scoli profesionale si licee mediocre; altii au reusit la „Balcescu” sau „Lazar”; iar eu am intrat la „MF3”, aflat la capatul pamintului, linga o betoniera sinistra din Balta Alba. Am intrat in alte cercuri si in contexte noi care si-au pus amprenta pe ce gindeam, ziceam si faceam. In absenta unor preocupari comune, valorile in care credeam s-au diferentiat, gusturile de asemenea, astfel ca de vechea gasca s-a ales praful. Doua-trei vizite facute in cartierul copilariei ne-au adus citeva lacrimi in ochi, sincere in impulsul lor, dar false prin aceea ca fiecare era ferm convins de unicitatea optiunii sale. Nu mai aveam nici un obiectiv al nostru; unul se gindea la una, altul la alta; bancurile difereau si nu mai rideam toti odata, asa cum se intimpla inainte. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, ce se intimplase cu noi? Simplu ca buna-ziua: ne maturizasem.
Dupa mai multi ani, am fost fericit sa ma reintilnesc cu unul dintre cei mai buni prieteni din copilarie. Vai! Fizic, era aproape neschimbat, dar pe dinauntru ajunsese o cu totul alta persoana. Arivist, smecher, avid sa profite de orice conjunctura. Am constatat, aproape ingrozit, ce facuse timpul din tovarasul meu. Prezentul venea sa-mi batjocoreasca trecutul afectiv, la care ma intorsesem de atitea ori, inainte, pentru a trage aer curat in piept. De prima mea dragoste, mi-a fost frica sa intreb. Nu mai vreau sa aflu nimic nici despre ea, nici despre Bogi, nici despre frumoasa mea invatatoare. Acum stau din nou in Militari, la doi pasi de scoala 198 si la cinci minute de faimoasele blocuri D2, D3 si D4 (in care am locuit). Dar am devenit prudent si nu mai caut pe nimeni. Nu trec de poarta scolii. Nu fac nici o vizita „recuperatoare”.
Cind ai un trecut frumos, pune-l bine in albumul cu fotografii alb- negru si nu incerca sa-l mesteci din nou. Risti sa dai peste un mizerabil os de peste, care sufoca sau raneste.