Preferam sprinturile prozei scurte, taisul non-fiction-ului, scurt-circuitele poeziei. Pana acum o saptamana, cand am pus mana pe Operatiunea Sweet Tooth a lui Ian McEwan (Editura Polirom, 2014, trad. de Dan Croitoru), dupa ce Radu Cosasu imi spusese la telefon: „Sa-l citesti neaparat“. L-am citit neaparat si lacom, exclamand din cand in cand: „Pfoa!“ si zicandu-mi ca asta-i romanul ideal pentru studentii de la teoria literaturii. Sau pentru cititorii care au facut cel putin de cateva ori munca de detectiv pe un text literar: cine, de ce, cand, cum, unde, ce personaj e agentul secret in poveste, cine spune povestea, cine observa pe cine, care-i subiectul si care-i obiectul, cine se-ndragosteste primul, cine stinge lumina in carte, cum stai la panda cu creionul in mana ca sa aduni informatii, cum descifrezi legatura dintre jocurile puterii si jocurile literaturii, de ce citesti intr-un fel si nu in altul, de ce te lasi sedus si cedezi, prabusindu-te in bratele inamicului. Ca-n pagina 330 (spoiler alert): „Cum sa fac sa ma strecor si eu in poveste si sa raportez? Si atunci mi-am dat seama. Raspunsul a fost clar ca lumina zilei. Nu eu trebuia. Tu trebuia. Misiunea ta va fi sa-mi raportezi mie. Trebuia sa ies din pielea mea si sa ma pun intr-a ta. Trebuia sa ma travestesc, sa ma var in fustele tale si in pantofii tai, in chilotii tai, sa imprumut geanta ta alba de lac. Si s-o pun pe umarul meu“. Si dupa ce-am terminat cu spionii lui McEwan, m-am considerat impacata cu romanul si-am sarit direct la Fotografie de grup cu doamna, de Heinrich Boll (Ed. Dacia, 1988, trad. de Petru Forna). La p. 5 scrie asa: „Aut. nu are nici pe departe cunostinta despre intreaga viata trupeasca, sufleteasca si amoroasa a lui Leni, dar s-a facut totul, dar intr-adevar totul, pentru a se primi in legatura cu Leni ceea ce se cheama o informatie obiectiva (persoanelor care au dat referinte li se va face cunoscut la locul respectiv chiar si numele!), iar ceea ce se va relata aici poate fi considerat adevarat cu o probabilitate care se invecineaza cu siguranta“. Concluzia: calculul probabilitatilor are mare legatura cu mecanismul creatiei.