In urma cu 30 de ani, Tina Turner inregistra primul ei mare succes ca artist solo cu single-ul What’s Love Got to Do With It care ajungea pe primul loc in topuri. Tina avea 44 de ani si era cea mai in varsta artista in topurile pop, dar asta nu era ceva neobisnuit in epoca – Grace Silk cunostea succesul un an mai tarziu cu piesa trupei Starship, We Build This City, iar in 1999, Cher, la 53 de ani, revenea in clasamente cu Believe.
In ultimii ani, topurile pop sunt insa dominate de artisti tot mai tineri precum Lorde (17 ani) sau Sam Smith (22 de ani). Artistii mai varstnici trebuie sa se bazeze in mare parte pe succesele din trecut pentru a-si sustine carierele sau turneele.
Ce s-a schimbat? se intreaba Greg Kot. Cum au reusit artistii mai putin tineri sa reziste si sa fie relevanti pentru muzica pop in anii trecuti?
Criticul american spune ca acesti artisti veterani au avut intelepciunea sa nu ignore ce se intampla in muzica pop si sa adopte noile mode intr-un mod care sa li se potriveasca.
Exemplu: Tina Turner, care se lansase in anii ’70 ca parte a duetului cu Ike Turner. Ca artist solo, la inceputul anilor ’80, ea a revenit la radacinile rock de la debutul carierei, a cantat in deschidere pentru rockeri precum Rod Stewart sau Rolling Stones si a reusit sa ajunga in topuri alaturi de vedetele zilei precum Van Halen, Prince sau Bruce Springsteen.
Totul sta, astfel, in gasirea unui just echilibru intre oportunism si integritate artistica.
In ultimii zece ani insa, spune Greg Kot, lucrurile s-au schimbat. Topurile pop au ramas inchise pentru artistii veterani. Cateva exceptii – artisti care au fost suficient de destepti sa se „combine“ cu cineva mai tanar si mai „trendy“. Eminem (41 de ani) a facut echipa cu Rihanna pentru piesele Love the Way You Lie si Monster; australiana Sia (38 de ani) are un hit – Chandelier – cantat intr-un stil foarte similar celui al lui Beyoncé. In 1999, Santana, la 52 de ani, ajungea si el in topuri cu hit-ul Smooth. Dar asta se datora colaborarii cu Rob Thomas de la Matchbox 20 (o trupa cu vanzari de milioane) care compusese si cantase melodia.
Alti veterani n-au avut acelasi noroc. Mariah Carey si Mary J Blige nu prea mai sunt bagate in seama, iar trupe si artisti precum Pearl Jam, Tom Petty, Eric Clapton sau Bruce Springsteen, desi vand discuri si au turnee, nu au mai „calcat“ de decenii in topuri.
De ce ar conta asta? Fiindca, spune Greg Kot, totul sta in „norocul“ de a avea un hit la radio, oricat de modest, care se poate dovedi esential in a schimba cursul carierei unui artist si perceptia publicului. Kot da ca exemplu pe The Black Keys al caror single, Tighten Up, a urcat in 2010, cu greu, pe locul 87 in top. Dupa ce a fost difuzat intens la radio, single-ul a castigat discul de aur, iar The Black Keys, care vreme de zece ani cantasera in cluburi, au ajuns sa dea concerte pe stadioane.
Astazi, cei doi membri ai trupei, Patrick Carney si Dan Auerbach (trecuti de 30 de ani), vad acest succes diminuandu-se. „Totul a fost provocat de un cantec difuzat la radio, dar noi nu suntem o «radio band»“, spune Patrick Carney.