Vizionarile mele au fost discrete: eu si Ela (nepoata mea din Medias), la Podul Varsovia de Pere Portabella; eu, Doinel Tronaru (de la „Adevarul literar si artistic“) si scriitorul Sebastian Reichmann (care a si plecat) la Diamantele noptii de Jan N?mec; cu Ela, trei-patru localnici si doi backpackeri aterizati in plin Peisaj dupa batalie de Andrzej Wajda, cand proiectia s-a tot oprit pentru ca erau variatii de tensiune (primele trei minute ale filmului se reluasera de trei ori pentru ca sarea CD-ul). Iar cand am fost sa vedem filme idis la sinagoga, holul unde aveau loc proiectiile fusese umplut mai ales cu handicapati in scaune cu rotile pe care i-a luat si somnul la Molly Picon, vedeta filmelor idis. Eram ca intr-un film de Ulrich Seidl. (Din pacate, un documentar mai vechi de-al lui Seidl, Mit Verlust ist zu rechen/ Losses to Be Expected, a fost proiectat dupa ce am plecat.)
Am mai fost la prima editie a MECEFF. Intre 2 si 6 septembrie 2014 a avut loc editia a patra. Ca o comparatie succinta, filmele mi s-au parut mai bune acum, adica aveai ce vedea toata ziua, dar organizarea a fost stinghera, iar mediesenii la fel de neinteresati ca prima data. Scurte intermezzo-uri de muzica populara intre Forman si Wajda ar fi fost binevenite. Nici o rautate aici: in Medias nu exista public de cinema, nu exista o facultate care sa furnizeze potentiali spectatori (cum e la Cluj-Napoca). Mediesenii se duc ziua la serviciu, iar seara se strang in casa devreme, fie ca se uita sau nu la Suleiman. Au venit, ca si in anii trecuti, in numar mai mare la proiectiile de seara din Piata Primariei, dar cine se plictisea pleca repede. La Iubirile unei blonde, filmul lui Milos Forman din 1965, gaseai locuri destule daca veneai cu jumatate de ora intarziere.
90 de voluntari pentru un public mic
Cred ca acest festival organizat de Radu Gabrea prin Ecran Cinema Management impreuna cu Primaria Muncipiului Medias, ICR, Ministerul Culturii, Centrul National al Cinematografiei si A.D.I. Regiunea Tarnavelor inca nu e sigur cui se adreseaza: a) oamenilor din Medias?; b) cinefililor din zona? (Sighisoara, Sibiul sunt la doi pasi); c) invitatilor lui Radu Gabrea veniti din Bucuresti sau din strainatate?
Daca raspunsul e a), atunci poate ca un weekend cu filme proiectate in aer liber ar fi suficient, iar programul ar trebui sa includa si niste captatio benevolentiae cum ar fi mici si bere, nu doar simpozioane cu Emil Hurezeanu si Cristian Tudor Popescu (desi au fost medieseni curiosi sa-si vada in carne si oase idolii. „Ba, ala dupa care te uitai tu era Hurezianu!!…“, i-ar fi strigat un localnic altuia, dupa ce E.H. a fost vazut band cafia in plin centru, pe terasa Hotelului Traube).
Daca raspunsul e b), atunci festivalul ar trebui promovat in afara orasului in mod mai agresiv si mai targetat (sic!). Mediasul il vizitezi intr-un sfert de ora; daca n-ai o ocupatie (placuta sau nu), te impusti dupa o zi. Daca ar fi mai multi cinefili veniti cu rucsacul si dispusi sa stea pe jos pe unde apuca, sa manance de la taranii din piata si sa anime atmosfera de linistit orasel transilvan, ai avea intr-adevar senzatia ca participi la un festival. Dar daca totusi raspunsul e c), uitati celelalte doua puncte. Daca numai invitatii conteaza, daca ei sunt rasfatatii, atunci sa vada ei filmele. Dar atunci MECEFF n-ar mai avea de ce sa ceara fonduri de la stat. Recunosc, nu m-am dus la Medias asteptand cozi interminabile. Mi-am spus ca nu-i nimic daca nu prea sunt spectatori atat timp cat filmele sunt bune. Dar nu e acelasi lucru. Ce folos ca din programul unei zile era de vazut cam tot cand la Mediensis (singurul cinema din oras si unul din spatiile de proiectie, pe langa Sala Traube si holul sinagogii) erau vreo 20 de voluntari care, fiind pusi sa stea la proiectii ca sa para ca e public, se vanturau pe usi in timpul filmului, intrau, ieseau, radeau, vorbeau? Isi cer scuze cand le faci observatie (asta nu s-ar intampla in Bucuresti), dar nu stiu ce trebuie sa faca un voluntar si nici sa se poarte intr-un cinema. Oricum, de ce era nevoie de 90 de voluntari la un festival asa mic? La Mediensis, cel putin, n-am vazut pe nimeni din staff-ul festivalului.
Iata cum, contrar asteptarilor lui Doinel Tronaru, fostul meu coleg de la „Romania libera“, am scris aici despre astfel de maruntisuri, si nu cronichete ale filmelor. Motivul meu e simplu: nu am prea reusit sa ma concentrez la filme asa cum ma asteptam. Au fost peste 40 de titluri grupate astfel: sectiunea competitiva cu filmele care au luat anul trecut premiile nationale in Cehia, Austria, Ungaria, Romania, Polonia, Slovenia si Slovacia (din partea Romaniei a fost Pozitia copilului); tara invitata – Spania, cu o panorama de titluri diverse (printre care Torremolinos 73 de Pablo Berger), plus o retrospectiva Pere Portabella; medalioane consistente Milos Forman, Andrzej Wajda si Miklós Jancsó; sectiunea „Panorama“ cu titluri recente, dar si o retrospectiva Alexandru Tatos (la care a fost invitata sotia acestuia, Liana Tatos). Pentru ca festivalul a sarbatorit in acest an 25 de ani de la caderea comunismului, programul a inclus multe filme realizate in Europa de Est in perioada comunista, printre care Reconstituirea (r. Lucian Pintilie), varianta necenzurata a lui Dincolo de nisipuri (r. Radu Gabrea, 1973, prezentat in compania protagonistilor Dan Nutu si Mircea Albulescu; din pacate, Radu Gabrea a suferit o interventie chirurgicala urgenta si a ajuns la sfarsitul festivalului), Magazinul de pe strada mare (r. Ján Kadár si Elmar Klos, Cehoslovacia, 1965), filmul-omnibus Micile perle (Cehoslovacia, 1966, cu scurtmetraje de V?ra Chytilová, Jaromil Jireš, Ji?i Menzel, Jan N?mec si Evald Schorm) sau Maica Ioana a ingerilor (r. Jerzy Kawalerowicz, Polonia, 1961). Ca de obicei insa, cele mai interesante mi s-au parut filmele idis, aduse din nou de la The National Centre for Jewish Films at Brandeis University din Waltham, Massachusetts, care are cea mai mare colectie de filme idis pe care le si restaureaza. Mamica/ Mamele (r. Joseph Green si Konrad Tom), filmul in care juca Molly Picon, fusese facut in Polonia la mai putin de un an inainte de invadarea tarii de catre nemti, asa ca intreaga melodrama a fetei care spala si gateste pentru nerecunoscatoarea ei familie suna ca un clinchet de pahare in „euforia dezastrului“. Selectia a cuprins si alte trei filme romanesti, stranse in sectiunea „Selectia presedintelui“ (adica a lui Radu Gabrea), subsectiunea „Filme romanesti altfel“: Ultimul zburator (de Ovidiu Georgescu), Nu sunt faimos, dar sunt aroman (r. Toma Enache) si O poveste de dragoste. Lindenfeld (r. Radu Gabrea). Despre primele doua se poate, eufemistic vorbind, spune ca sunt altfel decat Pozitia copilului, Reconstituirea sau Dincolo de nisipuri, iar ideea presedintelui de a deschide festivalul cu propriul film se practica si la case mai mari. Si Tudor Giurgiu a deschis TIFF-ul 2012 cu Despre oameni si melci.
Cand am plecat din Medias, m-am intalnit in gara cu Tudor Cristian Jurgiu care venise sa isi viziteze rudele si care pleca la Festivalul de Film de la Sighisoara, unde urma sa fie aratat Cainele japonez. Am stabilit cu unchiul sau ca in viitor ar trebui sa apara festivaluri de film si in satele din jurul Mediasului. Ce-ati zice de festivalurile de film de la Atel, Alma si Darlos? Nu se stie niciodata…
Palmares
– Trofeul MECEFF pentru Cel mai bun film: Rugul aprins de Agnieszka Holland (Cehia)
– Premiul de regie: Jonáš Karášek pentru Candidatul (Slovacia)
– Cea mai buna imagine: Riszard Lenczewski si Lukasz Zal pentru Ida (de Pawel Pawlikowski, Polonia)
– Cea mai buna interpretare: Luminita Gheorghiu pentru Pozitia copilului (de Calin Peter Netzer, Romania)
– Premiul publicului: Frumusetea ta nu are nici o valoare de Hüseyin Tabak (Austria)
FOTO: www.aarc.ro