Nu fac lucrul asta cu masochism – daca ati observat, nu am mai scris de foarte mult timp aici despre productii TV pe care nu le agreez. Dar o fac, cateodata, cu aceeasi curiozitate cu care ma uit, uneori, la Animal Planet. Evident, nu includ toate talk-show-urile sportive in categoria asta – dar unul dintre ele merita o mica analiza.
Este vorba despre, cred, singura emisiune de la televiziunile romanesti care s-a mutat, cu tot cu prezentator, pe la vreo patru-cinci posturi tv. Nebunii ca mine care urmaresc de ani de zile productiile astea stiu deja ca ma refer la „Fanatik Show“, facuta de un domn corpolent, cu un debit verbal de cod rosu si o voce de soprana amenintata cu cutitul, care stie sa-si cultive invitatii cu care, banuiesc, e interesat sa aiba relatii foarte bune. Nu am sa uit niciodata, spre exemplu, cateva discutii purtate de cei doi de-a lungul timpului, in care domnul moderator Horia Ivanovici il peria pe acest personaj cu trecut tulbure. Ma refer la celebrul Nicu Gheara, care si acum il face pe domnul Ivanovici sa tresara si sa se incline respectuos, atunci cand ii aude numele. In fapt, domnia sa aduce putin cu un Dan Diaconescu mai rotofei, cu un debit verbal la fel de ridicat, cu la fel de fixe si putine idei, cu aceeasi smecherie in felul de a adresa intrebari unor invitati dispusi sa accepte orice fel de poante. Peisajul unui platou de talk-show de la „Fanatik Show“ – va recomand sa va uitati o data pe Look TV – aduce, de multe ori, cu acela al salii in care tocmai s-a terminat o nunta, iar nuntasii – ce pana in urma cu cinci minute chiuiau – s-au oprit brusc din reprezentatie, fiindca s-a aprins butonul pe care scrie „in direct“.
Insa trebuie, probabil, sa existe si astfel de emisiuni si asemenea realizatori, desprinsi parca dintr-o alta dimensiune. Altfel, ar fi, poate, mai greu sa apreciem faptul ca, pe un post precum DigiSport, avem parte de talk-show-uri care se ridica si se mentin la un nivel foarte bun. Unul dintre ele, care se difuzeaza seara la ora zece, „Fotbal european“, se desfasoara, ca, de altfel, toate emisiunile de acest profil, in formatul gazda plus trei invitati. Gazda e, de regula, un realizator al postului TV, iar printre invitati se regasesc specialisti, nu parerologi, asa cum se mai intampla pe la alte posturi. Ceea ce am apreciat intotdeauna a fost limba romana destul de buna pe care unii dintre fostii fotbalisti au invatat s-o vorbeasca. Si e de laudat lucrul asta, mai ales din partea unor oameni carora nu li se cere asa ceva niciodata atata timp cat joaca, dar pe seama carora se fac mereu bancuri. Unul dintre ei este Ilie Dumitrescu, fostul mare international, despre care am citit, in urma cu mai bine de cincisprezece ani, ca si-a angajat profesor de limba romana. Ma intreb, oare, cati politicieni sau cati colegi de breasla ai domnului Dumitrescu ar face lucrul asta, ca pe ceva absolut firesc?
In fond si la urma urmei, lumea emisiunilor de dezbateri sportive este la fel de pestrita precum cea a fotbalului. N-am sa fiu rau si n-am sa spun ca avem parte de emisiuni de prima si de a doua divizie, dar avem parte de cativa realizatori de calitate – Radu Naum, George Dobre si altii – si ne mai putem „delecta“, atunci cand ne plictisim de normalitate, cu domnul Ivanovici.