Auzim des verdicte ca la Tribunal date pe strada in cazul celor care populeaza scena politica. Nu ne mai intereseaza ce spune candidatul, ce proiecte are sau ce vrea sa faca dupa ce ajunge in functie. Nu vrem sa-l cunoastem sau macar sa-l ascultam cu atentie. Nici sa-l trecem prin filtrul propriu, ca sa-l judecam apoi ca la un examen. Poate fi oricat de competent, deja a picat testul. Profesori nu suntem noi, ci moderatorii TV: Mihai Gadea, Dana Grecu, Robert Turcescu sau Lavinia Sandru.
Il uram pe candidatul X de cum rosteste primele vorbe, ca am auzit noi cum a zis idolul-moderator ca omul are dunga la pantaloni stramba.
Nu avem rabdare sa-l ascultam, nici nu conteaza ce zice, e deja etichetat. I-am trage una peste cap inainte de a vedea prima sa aparitie publica, pentru ca a dat ceva trasnet la TV despre el cu vreo cinci seri in urma.
De ce sa facem comparatii intre X si Y, nu are rost, stim noi ca X este prostul satului, iar Y e desteptul planetei. Clar, da?
Si ce daca vin candidatii la noi in targ? Pierdere de timp, ne uitam la TV, ca acolo le zice bine. Cati alegatori au rabdare sa-i analizeze la rece pe candidati, pentru ca apoi sa hotarasca in cunostinta de cauza cui dau votul? Foarte putini.
Ne plac servitele analogice sau digitale, ne regasim in intrebarea adesea cretina a moderatorului, aproape intram in platou pentru a-i pupa sau injura pe toti. Nu vrem sa gandim sau sa votam pragmatic, ci cu ura, condusi de razbunarea cu care ne-am tot hranit in ultimii ani.
Peste vreo sapte saptamani mergem la urne. Dar stim cum sa alegem? Ei, as! Avem macar cateva criterii in minte inainte de a ne repezi catre patratelul negru de pe buletinul de vot? Hai ca e deja comic! Cine mai are timp in ziua de azi sa stea la analizat…
Ne-a mintit vreodata candidatul? A promis ceva in ultimul mandat si nu s-a tinut de cuvant? Daca da, de cate ori? Care a fost proiectul sau cu care se poate lauda? E om de incredere sau o toapa care rade la intrebarile incomode si plange cand nu e lasat sa vorbeasca macar jumatate de ora cand i se ridica mingi la fileu?
De ce ar trebui sa fim atenti la alegerile din noiembrie? Ultimii zece ani ne-au dovedit cat de importante sunt alegerile prezidentiale. Presedintele nu decide doar politica externa sau pune sefii de servicii, ci are suficiente parghii pentru a influenta si jocul intern.
Amintiti-va de puterea pe care presedintele Traian Basescu o avea in 2005, la scurt timp dupa ce a ajuns sef al statului. E adevarat ca a jucat pe muchia Constitutiei, dar nimeni nu e naiv sa creada ca noul locatar de la Cotroceni va sta deoparte, uitandu-se de dimineata pana seara in oglinda din birou.
Pe 2 si 16 noiembrie nu vom alege doar presedintele, ci si drumul nostru pentru urmatorii zece ani. Adica vom stabili si guvernarea. Daca iese Victor Ponta, PSD ramane indiscutabil vioara intai la Palatul Victoria. Dar si aici exista multe semne de intrebare, pentru ca am putea asista mai repede decat am crede acum la o lupta pentru putere in interiorul partidului. Cine va fi premierul lui Ponta? Vor accepta baronii PSD sa aiba presedintele, dar sa nu simta ca au toata puterea in mana? Credeti pe de alta parte ca Victoras va fi o simpla papusa, stiind ca va sta macar cinci anisori la Cotroceni?
Lucrurile devin si mai interesante daca triumfa dreapta, adica Iohannis. Cat va rezista actuala majoritate guvernamentala creata in jurul PSD? Nu i-as da mai mult de cateva luni, pentru ca deh, alesii trec dintr-o parte in alta intr-o noapte, daca interesul national o cere. Ca dreapta ar gresi sa forteze preluarea guvernarii e deja chestie de strategie, insa nici un liberal sau pedelist n-ar accepta sa ramana in opozitie daca ar simti vantul schimbarii prin Parlament.
Pe de alta parte, in 2016, avem alegeri parlamentare, in timp ce urmatoarele prezidentiale vor fi abia in 2019. Credeti ca noul presedinte, oricare va fi el, nu se va implica in formarea guvernului si nu va avea cuvantul decisiv in stabilirea premierului?
Scrutinul din noiembrie e mai important asadar decat pare la prima vedere. Alegerile astea nu sunt despre Basescu, nici despre Antena 3, ci despre Romania urmatorilor zece ani.
Vor fi multe fumigene in saptamanile care urmeaza. Unele le vedem deja. Un sfat la care ar trebui sa meditati: nu inghititi tot ce vedeti la televizor. Ganditi-va ca nu votati vedete TV si nici moderatori care le spun bine. Ascultati-i pe candidati, vedeti ce propun si ce vor sa faca, apoi decideti singuri ce aveti de facut in cabina de vot.
Daca votul va fi unul rational, putem spera ca lucrurile sa se schimbe in bine din decembrie incolo. Uitati de telecomanda macar cand mergeti la urne.
Altfel, s-ar putea sa regretam cu totii peste ceva timp, iar cand ne vom da seama de eroarea facuta, va fi prea tarziu. Ne vom aseza din nou in fotolii, cautand nervosi telecomanda salvatoare. Insa nu va fi decat inceputul unei alte amagiri. Exact ca in povestea amorezilor care s-au gasit pe internet. Si-au vorbit frumos un an de zile, ba si-au jurat dragoste vesnica, dar cand s-au intalnit si s-au cunoscut mai bine nu stiau cum sa scape mai repede unul de altul.