Pasiunea lui Hubert Wendel are o dubla explicatie, dincolo de relatia spirituala profunda pe care o are in mod evident cu profesorul sau, el fiind editorul mostenirii muzicale a lui Pierre Vidal. Un somptuos album, Hommage a Pierre Vidal, continand sase CD-uri, publicat sub egida Festivalului International de Muzica de la Wissembourg, in 2006, sta marturie. „Aceste inregistrari ma acompaniaza de 35 de ani si suscita in mine permanent un sentiment profund de uimire admirativa, emotii la fel de vaste si diverse precum lumea. Inregistrarile demonstreaza ca orga poate fi in serviciul muzicii si ca esenta unei lucrari se gaseste dincolo de note.“
Si Hubert Wendel imi explica: „Pierre Vidal a fost intr-adevar succesorul lui Marcel Dupré, dar intre ei nu a existat nici o legatura muzicala. Pierre Vidal este un organism solitar, care a urmat cai cu totul noi, atat in ce priveste conceptia instrumentului, cat si maniera de a canta la orga. As aminti ceea ce mi-a povestit, anume ca in tineretea sa obisnuia sa citeasca o partitura de Bach, pe care o «auzea» imediat in minte. Apoi, cand o asculta cantata de un organist, isi spunea mereu: ceva nu merge! Ceva dispare atunci cand piesa este cantata la orga.
Dupa foarte multe reflectii si cercetari a ajuns la convingerea ca pentru orga trebuie sa te folosesti de ton. Contrar altor instrumente, orga, prin ea insasi, nu permite redarea expresivitatii, nu poti realiza o dinamica, sunetul fiind determinat in avans. Singurul mijloc de a fi expresiv, pentru a crea o structura, o dezvoltare, sa dai o dinamica, este sa folosesti tonul. Trebuie sa-l intaresti, sa-l relaxezi, iar Pierre Vidal s-a atasat acestei conceptii. Vidal a cunoscut, desigur, fara sa aiba vreo legatura directa, mari interpreti ca Landowska, Mengelberg etc. I-a auzit pe toti in tineretea lui si a realizat ca la ei muzica «exista». Dar cand organistii o canta, muzica nu mai exista; doar note care se inlantuiesc, numai sunete, dar in fond muzica nu exista. Si el a reusit ceva cu adevarat extraordinar – iar eu i-am fost martor in timp ce isi efectua cercetarile –, anume a descoperit lucruri uitate, declaratii ale unor elevi etc. care atestau, spuneau, ca Bach nu cantase astfel…
De exemplu, exista o scrisoare in care Mozart povesteste ca i-a intalnit pe cei doi «tireurs de jeux» ai lui Bach, care relatau ca lucrurile erau intr-o schimbare permanenta. Un lucru foarte complicat, deoarece teoreticienii pretind ca registrul nu trebuie schimbat vreme indelungata.“
Vorbind cu o doza de emotie retinuta, Hubert Wendel imi spunea la Wissembourg ca „Vidal a fost, in consecinta, motorul intregii mele dezvoltari de-a lungul vietii. Am pastrat contactul cu el pana in saptamana dinaintea mortii lui. In toti acesti ani ne telefonam cel putin o data la fiecare doua saptamani, iar el a urmarit de departe tot ceea ce faceam aici [Wendel a fost timp de doua decenii organistul Catedralei din Wissembourgt], imi dadea sfaturi de interpretare s.a.m.d.
In plus, tot gratie lui, l-am descoperit pe [Willem] Mengelberg. Imi aducea, pentru a lucra, a studia, discuri: simfoniile lui Beethoven dirijate de Furtwängler, de exemplu, si imi spunea: trebuie sa le asculti, trebuie sa descoperi aceasta muzica! El era, inainte de toate, spre deosebire de alti organisti, un mare muzician, unul care canta la orga. Era de altfel si pianist, canta intreaga opera a lui Chopin la pian. A fost un caz cu totul special!“
Editor al lui Pierre Vidal, Hubert Wendel este in acelasi timp cel care a reeditat cel mai spectaculos calitativ, in ultimele doua decenii, mostenirea dirijorului olandez Willem Mengelberg, intr-o serie de peste 30 de discuri, comercializate pe internet. Gratie lui Hubert Wendel, cu siguranta, asa cum o spune el cu modestie, „Mengelberg nu mai este astazi atat de necunoscut [cum ajunsese in anii ’70, cand inregistrarile sale erau accesibile doar in Japonia, la preturi fabuloase]. Dar, printre tinerii muzicieni, numele lui abia daca este cunoscut. Incerc, la randul meu, sa ii fac sa asculte inregistrarile si le fac copii, deoarece sa descoperi astfel muzica este o infinita placere, iar eu am avut aceasta mare sansa in tineretea mea, sa descopar muzica cu Mengelberg.“ Sper si eu sa va fi facut macar curiosi in a-i asculta pe Pierre Vidal si Willem Mengelberg…
Legenda foto 1: Coperta setului de discuri Pierre Vidal
Legenda foto 2: Hubert Wendel in pauza la Wissembourg