Mi-am facut o cafea, mai lenevesc putin cu obloanele trase, ma gandesc la Miranda July. I-am vazut primul film cand m-am indragostit a doua oara-n viata serios de tot, al doilea cand am mers prima data la Berlin, am cunoscut-o cand am mers prima data la New York. Autograful de la ea a disparut intr-o zi, inexplicabil, de la mine de pe frigider. Imi place de Miranda, imi place stangacia ei, felul candid si hotarat de-a sparge realitatea in mii de bucatele. Ca sa faca putina agitatie in jurul celui de-a treilea film al ei, a inventat o aplicatie pentru iPhone: Somebody – „Cand nu poti fi acolo, poate altcineva! Trimite-i prietenului tau un mesaj… un strain il va livra verbal! Sau poti livra mesajul altcuiva! Somebody functioneaza cand o gramada de oameni din aceeasi zona descarca aplicatia, asa ca invita-ti prietenii!“. Mecanismul e urmatorul: scrii un mesaj pentru cineva, utilizatorii aplicatiei din zona il vad, altcineva il preia, se duce la adresa cineva-ului si i-l spune intocmai. Sigur, pentru aplicatia asta trebuie sa ai putin curaj si chef de-a da nas in nas cu strainii. Trebuie, poate, sa fi facut parte din trupa de teatru a liceului. Wired si-a dat deja cu parerea: e vorba de un experiment social. E si asta, e si iesirea din zona de confort a ecranului de laptop sau telefon, e si schimbarea rutinei „write text-press send“. Cum ar fi daca eu, cum stau acum si-mi beau cafeaua pe Strada Viitorului din Bucuresti, i-as scrie unui baiat pe care l-am cunoscut la Istanbul si i-as zice ca mi-ar placea sa mergem impreuna la un concert Brazzaville la Sankt Petersburg? Si atunci, cineva din Istanbul care ar avea Somebody pe telefon s-ar duce la Abdul si i-ar spune cuvant cu cuvant ce-am zis eu. Abdul ar raspunde nu sau poate da, nici nu mai conteaza, important e ca cineva a dat corp cuvintelor mele si a trecut Bosforul ca sa vorbeasca cu un strain. Uneori, asta e absolut suficient.
