La mai bine de la o luna de la debutul acestei nebunii Ice Bucket Challenge, tragand linie, se pare ca intreaga campanie si-a atins scopul. Asociatia ALS a anuntat ca a strans peste 15 milioane de dolari pentru scopurile ei, de noua ori mai mult decat ar fi strans in mod normal, in aceeasi perioada.
Un scop nobil a fost atins. Numai ca exista multe alte persoane care nu au fost prea multumite.
„Caritate? Nici vorba! Este mai mult exhibitionism social media, goana dupa atentie decat filantropie!“, scrie „The Telegraph“. Iar revista digitala „Vice“ subliniaza: „Sunt multe lucruri in neregula cu Ice Bucket Challenge, dar cel mai deranjant aspect este ca totul este, de fapt, narcisism mascat in altruism. Si, pe masura ce arsita verii se domoleste, iar apa cu gheata nu te mai racoreste, oamenii vor uita cu desavarsire de ALS: E foarte trendy sa afirmi ca iti pasa, numai ca trendurile si modele dispar!“.
Din acest punct de vedere, „Vice“ nu este prea departe de adevar. Vedeta TV americana Steve-O comenta, intr-o postare pe Instagram, ca foarte multe celebritati si-au turnat galeti cu apa in cap, dar au omis sa mentioneze si cauza nobila pentru care o fac. Totul a fost doar o noua modalitate de a ajunge in centrul atentiei.
Ice Bucket Challenge este doar un exemplu a ceea ce multi numesc „narcisism caritabil“. Cei mai multi narcisisti sunt generosi, scrie „Psychology Today“. Fiindca, spune dr. Sam Vaknin in cartea The Misanthropic Altruist, actul caritabil alimenteaza sentimentul de atotputernicie al narcisistului, grandomania sa si dispretul pentru ceilalti si ramane un mod de a exercita un control asupra beneficiarilor acestor actiuni altruiste.
Narcisismul, o adevarata „epidemie“
Ice Bucket Challenge inseamna insa ceva mai mult. „BBC Future“ il citeaza pe prof. W Keith Campbell de la Universitatea Georgia care sustine ca aceasta actiune mediatica isi are, de fapt, radacinile in faptul ca, in societatea de astazi, „narcisismul nu este numai dominant, ci a devenit o adevarata «epidemie»“.
Campbell si colegii sai au analizat atent cultura vestica a ultimelor decenii. Ei sustin ca, de la emisiunile reality TV la cumparaturile foarte scumpe si la chirurgia estetica, „pur si simplu nu ne mai saturam de noi insine“. Intr-un alt articol publicat de American Psycholgy Association, Campbell si colegii sai au analizat versurile melodiilor populare din perioada 1980-2007 si au aratat cum ele oglindesc acest trend. „Au crescut semnificativ referirile la sine si la comportamentele antisociale si au scazut trimiterile la grija pentru ceilalti, la interactiuni sociale si la emotii pozitive“, se arata in articol.
„In forma ei ideala, caritatea este o experienta a smereniei: sa sacrifici ceva pentru a-l ajuta pe un altul“, scrie „Big Think“. „Dar ALS Ice Bucket Challenge a demonstrat ca, in ziua de azi, a fi caritabil inseamna sa ai grija ca toti prietenii si toate cunostintele tale afla ce persoana generoasa esti. Pentru ofiterii de presa ai celebritatilor aceste nebunii caritabile reprezinta oportunitati de PR pentru clienti, numai ca, la un nivel mai mic, aceste «nebunii» au devenit si pentru noi astfel de ocazii de a iesi in evidenta. In asemenea cazuri, e evident ca scopul justifica mijloacele. De ce ar fi rele un selfie sau un video pe YouTube daca acestea aduc milioane de dolari pentru cercetarea medicala?“
Exista, astfel, numeroase avantaje ce pot deriva din acest „narcisism caritabil“. Un rau necesar. Dar asta, scrie „BBC Future“, nu anuleaza faptul ca o cultura a narcisismului nu pune mari probleme. Astfel de campanii duc la o „supersimplificare“ a problemelor reale.
„Ice Bucket Challenge reprezinta punctul culminant al «activismului de tip hashtag»“, comenteaza „The Vice“. „In loc sa facem cu adevarat ceva doar pretindem ca facem, postand totul pe Facebook. Cauzele nobile precum Ice Bucket Challenge se transforma intr-o admiratie social media a propriului buric. Dar trebuie sa vezi si ce se intampla cu aceste cauze devenite virale dupa ce scade numarul vizionarilor pe postarile tale. Fiindca, da, problemele sociale continua si dupa ce incetezi sa le dai like.“
Pe de alta parte, a-ti masura valoarea numai prin prisma vizibilitatii tale sociale nu este foarte sanatos, dupa cum arata David Zweig in cartea Invisibles: The Power of Anonymous Work in an Age of Relentless Self-Promotion. „Traim intr-un mediu in care stima noastra de sine depinde numai de recunoasterea celorlalti“, crede David Zweig. „Poate ca ar fi bine ca, pe termen lung, actiunile noastre sa fie motivate de ideea a ceva mai mare si mai important decat noi insine.“