S-a uitat urat doar la un paparazzo impertinent care se gandise sa dea lovitura secolului in materie de fotografie jurnalistica, incercand un instantaneu de jos in sus, pe sub kiltul lui Mel. Dar el si-a strans picioarele la timp, intocmai unei fecioare timide aflate fata in fata cu un puscarias proaspat liberat. Cred ca a scapat si o injuratura scurta, dar taioasa.
Trecusera multi ani de cand nu mai purtase aceasta ciudata fusta barbateasca si uitase cat de enervant este sa te gadile si sa te intepe totodata stofa aceasta din lana bruta. Din cand in cand se retragea in masina oficiala, dupa ale carei geamuri negre isi tragea o scarpinatura zdravana in zona voinicului. Dar se intorcea repejor la locul prestabilit si imbraca din nou platosa formata din doua panouri.
Pe ambele panouri scria YES. Adica scria ca da. La o prima vedere puteai crede ca e un alt nebun care zice ca e de acord, adica nu e impotriva. De acord cu ceva, cu orice. Dar era o zi prea importanta si tot poporul scotian stia ca diferenta dintre YES si NO conta mai mult ca oricand. De fapt nu stiu in ce masura stia, de vreme ce masele erau impartite relativ jumi-juma, ba ca da, ba ca nu.
Pentru Mel insa chestiunea era mai mult decat principiala, era personala. Omul se vedea pregatit sa incununeze in plan real lupta pe care a dus-o pe platourile de filmare ale filmului care a pus numele Gibson pe firmamentul superstarurilor hollywoodiene. Pentru ca da, a fost doar un film, dar trairile lui au fost cat se poate de reale. Momentul crucial, in care a aratat curul catre trupele imperiale, a ramas adanc intiparit in constiinta sa. Surse ramase anonime au afirmat ca zile intregi domnul Gibson isi dadea pantalonii jos ori de cate ori vedea vreun britanic nescotian prin preajma platoului. Aparuse chiar o febra a pariurilor, se puneau in joc sume frumusele pentru a estima cate fire de par adaposteste celebrul fund. Din pacate, nimeni nu a avut ocazia sa le numere, asa ca marile case de pariuri s-au vazut nevoite sa dea cota unu.
Se apropia ora de inchidere a urnelor si sondajele aratau ca tabara unionistilor avea un usor avantaj. Mel urma sa moara a doua oara, de data asta pe dinauntru. Simtea ca trebuie sa se implice mai mult pentru independenta Scotiei. Asa ca a inceput sa strige cat il tineau bojocii: FREEDOM! Adica libertate.
Procentul prounionist continua sa creasca in sondaje. Mel se hotaraste sa piara eroic. Urland continuu intru libertate, isi intoarce faimosul cur catre camera si ridica poalele kiltului timp de cinci minute pe ceas. Patru mii trei sute noua.