Pe cel dintai il cunosteam dupa intalnirile noastre repetate de la Academia Kronberg din Germania, iar „Suplimentul de cultura“ a vorbit deja despre el. M-am bucurat sa-i ascult primele reactii in interviul luat prompt de Radio Romania Muzical si sa-l aud spunand ca, aflat pe scena salii Herkules – cea in care a dirijat Celibidache in primii sai ani la München –, placerea, implicit onoarea de a canta cu Orchestra Radioului bavarez, l-a facut aproape sa nu se mai gandeasca la premiu. Cu siguranta, trebuie sa fie o senzatie speciala pentru un muzician adevarat sa fie solistul unei orchestre de talia celei bavareze, printre primele cinci orchestre ale Europei. Si nu sunt multi romani care au avut aceasta „placere“…
Despre Florian Mitrea nu stiam mare lucru si, intr-o prima tentativa de documentare, m-am bucurat sa-i vad site-ul internet de calitate, profesional, asa cum putini dintre pianistii nostri de valoare il au. Un comentariu pe Facebook ma asigura zilele trecute ca este un pianist apreciat in Marea Britanie, unde studiaza, cel putin in cercul celor care cunosc si admira muzica enesciana si implicit pe romani. Dar, astazi, a fi apreciat de un cerc restrans de fani, intr-o singura tara, nu serveste la mare lucru in cariera unui artist.
Premiile de la Competitia ARD le vor deschide usi noi ambilor tineri si le vor facilita cu siguranta contactele muzicale, in viitorul imediat, intr-o lume in care concurenta este devastatoare si nemiloasa. Sper ca amandoi sa aiba inteligenta de a-si cauta si gasi cat mai repede agenti-impresari, care sa-i propulseze si sa se ocupe pe plan administrativ de cariera lor mai departe. Un lucru indispensabil, astazi! Cert mi se pare si ca formarea in strainatate a tinerilor muzicieni romani este in prezent – ca si in trecutul antebelic – o conditie sine qua non pentru a castiga acel plus de valoare necesar pentru a fi acceptat si a intra pe scena muzicala internationala reala. Iar functionarii culturali din Romania ar trebui sa inteleaga acest lucru si sa ii sustina pe cei cu adevarat talentati cu burse serioase, nu doar de fatada si acordate prin relatii si pile.
*
Mi se pare ca a fost o saptamana fasta pe plan muzical si dintr-o alta perspectiva: aceea a sansei pe care a capatat-o actiunea de salvare a casei lui George Enescu de la Mihaileni, dupa angajarea in proiect a arhitectului Serban Sturdza, a filialelor Bucuresti si Nord-Est ale Ordinului Arhitectilor si a fundatiei Pro Patrimonio. Dupa releveul si lucrarile de conservare provizorie a casei intreprinse luna trecuta, Serban Sturdza, ni se spune, intentioneaza sa consolideze inca anul acesta fundatiile casei enesciene.
O expozitie intitulata „Proiect pentru solidaritate, Casa George Enescu din Mihaileni“ ilustreaza zilele acestea (pana la 10 octombrie, la Casa Monteoru, Calea Victoriei 115), lucrarile interventiei de urgenta intreprinse de arhitect impreuna cu studenti si voluntari. Flyerul expozitiei, pe care il puteti descarca facil de pe link-ul http://tinyurl.
com/mbeu88t, explica seriozitatea demersului arhitectului, pentru care, dupa aproape doi ani de campanie de presa in acest saptamanal, impreuna cu pianista Raluca Stirbat, nu ii putem fi decat recunoscatori. In fond, nu ne-am dorit altceva decat ceea ce isi propune astazi si campania oficiala de restaurare, ce avanseaza, deocamdata, prin donatii private si voluntariat: „repararea si punerea in folosire a casei ca Scoala/Academie enesciana, care sa functioneze impreuna cu autoritatile locale si prin programe regionale de dezvoltare. Casa… va putea fi folosita astfel pentru educatie muzicala si culturala la nivel national si international“.
Si poate ca a venit vremea si ca toti privitorii de pe margine, de la Ministerul Culturii si Consiliul Judetean botosenean, la posibilii sponsori cu stare din judetul Iasi si, de ce nu, la beneficiarii milioanelor de euro acordati de guvern Festivalului „George Enescu“ de la Bucuresti, sa-si dea mana si sa se alature lui Serban Sturdza si colectivului sau, sponsorizand un proiect ce nu se poate realiza doar prin voluntariat si care, cu siguranta, nu le poate face decat onoare.
Legenda foto 1: Flyerul expozitiei in curs de la Casa Monteoru din Bucuresti
Legenda foto 2: Andrei Ionita (foto: V. Eskenasy)
Legenda foto 3: Florian Mitrea (foto prin curtoazie)
Galerie foto
